Sfîntul Petru şi conflictul de interese

Publicat în Dilema Veche nr. 660 din 13-19 octombrie 2016
Sfîntul Petru şi conflictul de interese jpeg

Dacă te sună un coleg arheolog și zice: „Am făcut săpături acolo unde credeam că am putea găsi oasele Sfîntului Petru, dar nu le-am găsit“, ridici din umeri. Ai testat o ipoteză și s-a dovedit falsă – nu e nici o problemă, n-ai ce regrete științifice să ai. Nici creștinismul, la rigoare, nu are nimic de pierdut sau de cîștigat dacă s-ar găsi acele oase. Dar dacă te sună un coleg și zice: „Am găsit oasele Sfîntului Petru, dar le-am pus din greșeală într-un sac cu alte zece schelete și acum nu mai știu care erau“? Atunci, ca arheolog, indiferent că ești creștin, evreu sau musulman, te enervezi. Povestea e cam așa.

În 1939, sub altarul principal al bazilicii San Pietro din Vatican, cel acoperit de baldachinul de bronz al lui Bernini (foto), a fost găsit, la adîncime, dar chiar în dreptul altarului, un mic templu (aedicula), construit la mijlocul secolului II peste un mormînt mai vechi, aparent din secolul I d.Chr. Săpăturile s au desfășurat sub conducerea canonicului de la Sf. Petru, monseniorul Ludwig ­Kaas, dar în mare secret; cineva dinăuntrul bazilicii nu putea ghici că o echipă întreagă muncește în subteran. Prezența în jurul mormîntului a nenumărate monede, din secolele I-XV și din toată Europa (ceva ce puțini arheologi au găsit vreodată in situ), e tipică pentru locurile de pelerinaj. Pe un zid alăturat se aflau graffiti, inclusiv o referință directă la Petru și una la bătălia de la Pons Milvius, crucială pentru Constantin cel Mare și pentru creștinism, dar și nume de pelerini și monograme chi-rho. Și mai important, o inscripție fragmentară în greacă, de secol II probabil, s-ar putea întregi ca Pet[ru este] în[ăuntru]. Într-un capăt al mormîntului e găsită o bizară grămăjoară de oase. Medicul papei le analizează și declară că aparțineau unui bărbat solid, de 65-70 de ani. Pius al XII-lea anunță, deci, în 1950, că în sfîrșit s-a găsit mormîntul lui Petru, apostolul crucificat la Roma în timpul lui Nero. Dintre oase lipsea, semnificativ, craniul. Dar asta se potrivește perfect cu legenda conform căreia, încă în secolul IX, capul lui Petru ar fi fost transferat, ca relicvă, la San Giovanni in Laterano. Papa trimite totuși oasele unui mare profesor de antropologie medicală de la Palermo, care după o minuțioasă expertiză raportează că ele proveneau de la doi bărbați de 50 și ceva de ani și o femeie de 70-75 de ani, printre ele fiind și oase de cocoș, porc și cal. Papa a înghețat cu raportul în mînă. Acum să mă întorc la rezultatele săpăturilor: într-un mic zid cu funcție de contrafort de lîngă aedicula (zidul G, de la graffiti, perpendicular pe muro rosso, în rapoartele arheologice) se mai găsea o nișă (loculus), îmbrăcată în marmură. Un arheolog iezuit din echipa lui Kaas spune că în nișă n-au fost găsite decît cîteva minuscule așchii de os. În 1963 însă, o celebră epigrafistă italiană, Margherita Guarducci, îi transmite noului papă Paul al VI-lea, cu care era prietenă de familie, că știe de la șeful zilierilor de la săpătură cum că monseniorul Kaas ar fi scos din acea nișă, fără să afle echipa de arheologi, niște oseminte, între timp uitate pe undeva. Acestea sînt regăsite prin depozite și analizate și ele la Palermo (la douăzeci de ani de la descoperire), și se dovedesc de data asta a aparține unui bărbat, tot solid și tot de vreo 60-70 de ani. Urmele de sol de pe ele confirmă că provin din zona cimitirului de sub cripta Sf. Petru; printre ele se află fire de aur și resturi de veșmînt vopsit cu purpură. Craniul e prezent, dar nu și labele picioarele. Asta însă se potrivește foarte bine cu tradiția conform căreia Petru a fost crucificat cu capul în jos; pentru ca trupul să fie coborît de pe cruce, picioarele au trebuit evident să fie tăiate. Papa Paul al VI-lea anunță deci, în 1968, că oasele lui Petru au fost identificate.

Arheologic, este improbabil ca unul dintre cei doi bărbați din mormîntul de sub aedicula, sau cel din loculus, să fi fost Petru. Pe de altă parte, nu e imposibil și, în orice caz, dacă Petru putea fi găsit undeva, ca rezultat adică al unei investigații raționale, atunci acolo erau șansele cele mai mari să fie găsit. Constantin cel Mare nu și-a chinuit degeaba constructorii să demoleze și să niveleze în neștire tocmai într-o zonă cu multe alte monumente, ca să suprapună absida marii lui bazilici exact peste aedicula respectivă, cînd avea la dispoziție alte zone mult mai aerisite. E clar că a vrut să se lege, dacă nu de un adevăr ferm, în orice caz de o tradiție foarte puternică. Însă chiar dacă toți cei din echipa de cercetători a Vaticanului au avut cele mai bune intenții, din păcate în anumite situații suspiciunea de fraudă are cam aceleași consecințe ca frauda însăși. E păcat că a trebuit să fie așa: o săpătură insuficient documentată, făcută de o echipă în care toată lumea a fost în aparența conflictului de interese și din care tocmai descoperirea esențială a fost scoasă pe furiș. Consecința este, cu alte cuvinte, că Vaticanul a adus argumente științifice în favoarea credinței, argumente însă în științificitatea cărora trebuie să crezi. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.