„Gura lui Biden este cel mai mare avantaj al său, dar și cea mai mare vulnerabilitate” – scria Laurence I. Barrett, pe atunci corespondent politic al revistei Time, la începutul verii anului 1987. Joe Biden tocmai își anunțase oficial candidatura la cursa prezidențială din Statele Unite ale Americii din 1988. Afirmația jurnalistului politic avea să capete, fără voia nimănui probabil, conotații realmente vizionare, într-un timp scurt.

Deja senator cu vechime, Joe Biden era cunoscut și apreciat pentru calitatea discursurilor sale care de cele mai multe ori inspirau și însuflețeau publicul. Am putea spune, mai puțin formal, că domnul Biden obișnuia să aibă vorbele la el, ceea ce pentru un om politic de succes este în mod clar un plus, chiar o condiție necesară succesului.

Doar că, pentru că nimeni nu este perfect (și nici nu trebuie, dar aceasta-i altă istorie), i s-a întîmplat ceva cu vorbele la un moment dat. „Le-a împrumutat” de la altcineva fără să anunțe. Mai exact, în septembrie 1987, presa națională vuia despre cum candidatul democrat la funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii a folosit într-un discurs public replici atribuite lui Neil Kinnock, liderul laburiștilor din Regatul Unit, fără a menționa nici o secundă sursa din care s-a inspirat. Vuietul media care îl acuza de plagiat pe Joe Biden s-a făcut simțit atît în presa scrisă, cît și pe micile ecrane unde rulau în oglindă materiale de știri cu cei doi oameni politici și discursurile lor. Povestea era evidentă și avea să capete și circumstanțe agravante sub forma altor șiruri de cuvinte pentru care se pare că Biden nu a acordat credit în prelegerile sale și ulterior sub forma unor controverse legate de performanțele sale academice.

Joe Biden și-a recunoscut greșeala/greșelile (o face și în memoriile publicate în 2008, Promises to Keep: On Life and Politics), iar în 24 septembrie 1987 a anunțat că se retrage din cursa prezidențială.

Respectabil.

Și cu umor: peste ceva timp, în ianuarie 1988, Biden i-a oferit cîteva dintre discursurile sale lui Neil Kinnock, îndemnîndu-l în spirit de glumă să le folosească „cu sau fără citarea sursei”.

Respect + un strop de umor = reacție bună în/pentru istorie.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Joe Biden, 1987 (wikimedia commons)