Şamanii culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 106 din 2 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Chiar nu înţeleg! "Sondajele astea poate merg în politică, dar în cultură este altceva!" - mi-a spus, cît se poate de ferm, o personalitate cît se poate de marcantă a culturii noastre apropo de recentul "barometru de cultură". "Nu e chiar aşa - mi-a spus doct o altă persoană, altminteri cît se poate de doctă - oamenii de fapt au mai multe cărţi în casă decît se spune în sondajul acela...". Cultura este "altceva": faţă de ce, în ce sens "altceva"? "Oamenii" au mai multe cărţi: care "oameni", de unde, despre cine este vorba în propoziţie? Cum pot oameni care lucrează cu cuvintele - şi lucrează bine! - să le folosească brusc într-un mod atît de confuz, oameni care sînt obişnuiţi să construiască argumentaţii de mare subtilitate să emită brusc judecăţi de moaşă comunală vexată în demnitatea ei profesională, cu aerul însă că nu fac decît să enunţe evidenţa însăşi, clară şi limpede precum apa de izvor? Chiar nu înţeleg... Ne aflăm, am impresia, în zona a ceea ce Mary Douglas numeşte "poluare simbolică", a unei relaţii dintre puritatea culturii şi impuritatea mijloacelor profane de tratare a acesteia, sondajele, de natură să "polueze simbolic" (a se citi să "profaneze") corpul sacru al culturii. Corpul culturii... Cred că am atins aici o posibilă analogie cu istoria corpului uman, protejat şi el timp de milenii prin tabu-uri stricte împotriva "poluării simbolice" prin intervenţii neadecvate. Opera divină, corpul nu putea fi atins nici el decît de personaje sacralizate (şamani, vraci, mari preoţi, etc.), prin mijloace - fie ele benefice sau malefice - din aceeaşi sferă a sacrului. Or, pentru unii oameni de cultură (să-i numim generic intelectuali), cultura pare a fi un astfel de trup sacralizat, ce nu poate fi atins decît de către marii şamani ai culturii: intelectualii înşişi. Dacă acceptăm această analogie euristică, s-ar putea să fie de folos continuarea ei printr-o scurtă comparaţie dintre relaţia cultură-profesii ale culturii, pe de o parte, şi relaţia pacient-medic, pe de altă parte. Un prim nivel al analogiei priveşte însăşi apariţia statutului de medic şi, complementar, al celui de pacient. Medicul, ca personaj social, distinct de "vraci", este o prezenţă relativ recentă, oarecum odată cu acceptarea disecţiei, adică a intervenţiei profane şi specializate în chiar corpul uman. Pe de altă parte, pacientul trebuia să accepte şi el propria sa postură de pacient. Or, cine poate cunoaşte mai bine decît mine propriul meu corp? Termenii relaţiei, medicul şi pacientul, au fost astfel rezultatul unui îndelungat proces istoric. Prin analogie, acest proces pare a fi încă într-o stare incipientă în domeniul culturii - la noi cel puţin. Într-un fel, "intelectualii" întrupează cultura, s-ar putea chiar spune că pentru ei "cultura sînt eu". Şi atunci, cum poate cineva care nu creează cultură, care deci nu "este" el însuşi cultură, să ştie mai bine decît mine ce este cultura? Analogia cu medicina ne poate ajuta aici să evităm o confuzie şi, eventual, să domolim o temere. Medicul se instalează în societate printr-o decădere ontologică. El nu mai este în contact cu spiritele, precum predecesorul său, vraciul, el nu ştie ce este viaţa, ci întreţine sănătatea. Nu mai este demiurg, este artizan. Tot aşa, cei care se îndeletnicesc cu analizele culturii (să-i numim generic sociologi), nu fac parte din specia demiurgică a creatorilor de cultură, ci din aceea profană a artizanilor. Ei nu au astfel - staţi liniştiţi! - nici o lecţie de dat despre actul creaţiei culturale, ci doar nişte diagnostice de făcut cu privire la starea de "sănătate culturală" a unei societăţi. Al doilea nivel al analogiei priveşte problema mijloacelor de intervenţie. Aici analogiile sînt mai simple. Ca şi doctorul, sociologul este chemat să pună un diagnostic. (Spre deosebire de acesta însă, nu este de competenţa sa şi realizarea unei terapii sau profilaxii; acestea ţin de politicile culturale şi presupun alte competenţe.) Orice diagnostic începe cu semiologia, cu adunarea sistematică a "semnelor" mai vizibile sau mai puţin vizibile ale "stării pacientului". Şi în medicină, şi în sociologie, multe sînt vizibile cu ochiul liber, dacă ştii unde şi cum să te uiţi. Uneori însă, ele nu sînt suficiente. Atunci medicul apelează la probele de laborator, iar sociologul - la chestionarele sale. Medicina are sumedenie de astfel de probe; despre sociolog se crede că are doar "sondajul de opinie" şi este astfel confundat cu asistenta medicală care ne "ia sînge". Indiferent de aceasta, şi medicul, şi sociologul pot să cadă în misticismul pozitivist al "probelor de laborator", al măsurătorilor de colesterol şi procentelor pe eşantioane reprezentative. Adevărata artă - şi putere! - a medicului constă însă în diagnostic, adică în interpretarea semnelor şi nu în simpla acumulare a acestora. De ea avem nevoie cînd căutăm un doctor bun. Sociologului i se refuză însă dreptul la diagnostic - şi astfel legitimitatea unui statut - în domeniul culturii. De ce? Deoarece se consideră că diagnosticul "stării de cultură" trebuie să rămînă apanajul creatorilor de cultură - şi astfel în puterea lor. "Pacientul" rămîne astfel cel mai bun "medic" - şi singurul legitim să-şi analizeze propriul "corp" - "diagnosticul" revenind, în acest caz, la o introspecţie. Problema este că acest monopol hermeneutic, similar celui al şamanilor de odinioară, nu obstrucţionează doar emanciparea sociologului, ci blochează desprinderea, autonomizarea şi instituţionalizarea profesiilor culturii în general, spre deosebire de ceea ce s-a întîmplat cu înfloritoarele profesii ale sănătăţii. Iar acest blocaj subminează dezvoltarea culturii înseşi. Ceea ce îi face pe intelectuali să se plîngă de moartea culturii... Ca şi în economie, ceea ce ne lipseşte este un fel de "clasă de mijloc a spiritului", burgheză, aşezată şi muncitoare, care să asigure "bunăstarea" în acest domeniu. Spre deosebire de economie însă, continuăm să întreţinem credinţa că o astfel de categorie de profesionişti (nu de simpli funcţionari, atenţie!) ar polua simbolic corpul culturii, fiind deci indezirabilă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.