Să înceapă văruiala

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Mama a avut tot timpul o energie de speriat. Se trezea în fiecare dimineaţă la ora 5 şi muncea non-stop pînă la 8,30 seara. Cum moştenirea mea genetică include însă şi gena de trîntor a lui taică-meu, mi-a fost – şi încă îmi este – frică de ea. Duminica era, în mod special, o zi blestemată, fiind ziua în care talentul de alcoolic al lui taică-meu şi cel de curățătoare obsesivă şi profesionistă al maică-mii se manifestau cel mai violent. Rezultatul era că taică-meu se transforma într-un Houdini autohton, dispărînd în cele fix două secunde în care maică-mea îl scăpa din vedere, şi apărea spre seară beat frînt, fie în patul propriu, fie – în cel mai rău caz – într-un şanţ. Maică-mea devenea un vortex care absorbea toată energia disponibilă din casă şi de la vecini pentru a curăţa apartamentul nostru, scara blocului, beciul, spaţiul verde din faţa blocului şi orice altceva care părea că nu corespundea standardelor de curăţenie ale mamei, preoteasa principală a zeului Ajax.

Aveam două covoare persane grele ca dracu’ şi nişte bucăţi de mochetă, toate urîte cu spume. Pe parcursul anilor am avut tot felul de teorii care justificau obsesia mamei de a bate în fiecare duminică toate covoarele. Pînă cînd am împlinit eu 10 ani le bătea ea, iar eu asistam. Le bătea cu o furie demnă de cauze mai bune şi, pe vremea aceea, puteam să jur că se gîndea fie la tai­că‑meu, fie la frac-su Gogu, ambii nişte domni. Cînd mi-a transferat onoarea de a bate covoarele, m-am gîndit că poate avea ceva planuri strategice: 1) îşi dorea să mă antreneze pentru a fi viitorul Năstase şi, în lipsa rachetei de tenis, găsise ea o metodă alternativă pentru a mă pregăti; 2) era vreo tradiţie romă care ne păzea casa de urările bine intenţionate cu Bug-ul şi Antonescu ale vecinilor primitori; 3) era un ritual de purificare care să prevină transformarea mea într-unul dintre specimenele tipice de beţivi competitivi ai familionului.

În timpul în care eu băteam covoarele, mama spăla podelele, mobila, bibelourile şi orice altceva care putea fi spălat cu gaz. Cînd reveneam cu covoarele, ne apucam de rearanjat mobila în casă. Sînt ferm convins că am făcut de-a lungul anilor toate permutările posibile. În mod sigur, Dumnezeu comunica şi atunci cu mama, căci altfel nu ar fi fost posibil să aibă atîta inspiraţie.

În general, casa noastră era plină ochi cu tot felul de unchi, veri, verişoare – marea majoritate a anului. Cu excepţia a două săptămîni din vară, din timpul vacanţei, cînd văruiam. Mama avea trei săptămîni de concediu în fiecare vară, cînd parcă era pe baterii, căci de la ora 5 la ora 8,30 seara era peste tot. Ani de zile eu am fost singurul fraier care nu a găsit o soluţie pentru a scăpa de abnegaţia mamei de a mă pregăti pentru o carieră în zugrăveală. Deşi Connect-R e din etnie şi îmi este drag, dacă ar fi încăput pe mîna mamei ar fi ajuns şi el om ca lumea, nu trubadur care o arde aiurea toată vara lăudîndu-se că nu doarme. Sînt convins că fuga lui frate-miu de acasă la 16 ani, căsătoria rapidă a soră-mii şi instinctul familionului extins de a prevedea cu o acurateţe demnă de studii genetice aprofundate perioadele de zugrăveală şi de a se feri de orice vizite la noi au o explicaţie în comportamentul mamei.

O dată pe an, mai plec pe undeva, lă­sîndu-mi casa în grija maică-mii. Cum de obicei mai vin şi o mătușă-două, care au şi ele cam aceleaşi mutaţii genetice ca ale maică-mii, aştept anxios momentul în care revin acasă. Nu se ştie niciodată dacă nu au hotărît că cei doi cîini nu corespund standardelor de curăţenie şi simetrie ale familiei şi nu au fost tunşi, frezaţi, îmbrăcaţi regulamentar sau deghizaţi în lei. Atîta timp cît sînt vii, sînt mulţumit. Se prea poate ca acoperişul să arate prost fără ciucuri şi i-au cusut femeile unii ca să repare neajunsul. Mutatul bucătăriei în sufragerie şi al holului în pod nu sînt nici ele imposibile. M-am trezit cu un gard nou într-un an, apoi cu încă unul, că doar nu era să stea femeile degeaba. Ideea că eu aş putea să am ceva de spus despre felul în care îmi aşez mobilele, hai­nele, pantofii, frigiderul sau orice altceva este pe cît de inutilă, pe atît de blasfemiatoare. La fel de ridicolă este şi ideea că aş şti ce vreau să mănînc.

Pe la sfîrşitul anilor ’80, mama s-a hotărît că ea face pizza. Pizza, în versiunea ei, erau felii de pîine înmuiate în lapte și sos de roşii peste care punea jumări sau carne de la borcan. Retrospectiv, sînt tare bucuros că era convinsă că pizza se bagă la cuptor. Nu de alta, dar mama ştie cel mai bine orice e legat de mîncare, iar dacă ceva nu iese bine, fie eşti prost, fie te-ai ajuns şi eşti un îngîmfat pretenţios, fie te-a prostit cineva şi nu mai ştii ce-i bun.

Cînd am avut şi eu ceva bani – cred că în 1994 –, am ieşit cu mama la restaurant, la o pizza italienească. A fost oripilată de cît a costat şi, în consecinţă, a trebuit să mănînc de cîteva ori o variantă nouă de pizza care m-a învăţat minte să nu o mai iau de la restaurante.

De cînd s-a pensionat, blocul în care stă (acelaşi în care stăteam în copilărie) seamănă din ce în ce mai mult cu idealul mamei: cu perdele la intrare, mobilă şi bibelouri pe scări şi, desigur, milieuri. Din cînd în cînd, toţi vecinii pleacă în bejenie, lăsînd blocul pustiu. Probabil simt că mama are de gînd să înceapă văruiala.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului și fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.