Prin telefon nu se poate

Publicat în Dilema Veche nr. 854 din 20 - 26 august 2020
Prin telefon nu se poate jpeg

…pentru că toate poveștile încep tot cu o poveste. A fost odată, ca niciodată, un amic care mi-a povestit cum, îndrăgostit fiind în adolescență de o mîndră dintr-un alt oraș, își petrecea zilele și nopțile cu ea la telefon. Asta era pe vremea, de mulți uitată, cînd convorbirile interurbane se făceau printr-o „operatoare” care-ți „făcea legătura” și costau de te uscau. Că le mai ascultau și alții era de la sine înțeles. Așa că-ntr-o bună zi, tatăl amicului a pus piciorul în prag, a apăsat furca telefonului (telefonul avea „furcă”!) și-a declarat solemn: „Fiule, prin telefon nu se poate!”.

Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Mi-am amintit pățania cu pricina de cînd cu pandemia și cu reconsiderarea educației online. În mediul universitar american, educația „la distanță”, cum îi mai zice, nu e o noutate. Există deja de cîteva decenii, multe universități oferă cursuri online, mai ales pentru masteranzii care au deja o slujbă și n-au timp „de pierdut” conducînd pînă-n campus ca să se așeze cuminți într-un amfiteatru. Time is money. Mai sînt însă și universități online (Phoenix University, bunăoară), pentru profit, dar cu diplome recunoscute oficial, cam la toate nivelurile. Pînă acum cîteva luni, însă, o diplomă obținută la distanță era privită cam ca o diplomă obținută în România la Universitatea Dăbulenii din Deal (scuze anticipate dacă există).

Educația la distanță era echivalată cu distanțarea de educație.

Dar de-acuș – vorba greierașului lui Topîrceanu – zise el c-un glas sfîrșit, ridicînd un picioruș, dar de-acuș s-a isprăvit. De-acuș, predatul de la distanță va deveni norma, nu excepția, indiferent de pandemie. De ce? Pentru că toți managerii și toți birocrații sînt antrenați să gîndească în același fel și-n comunism, și-n capitalism. Îndemnul „Proletari din toate țările, uniți-vă!” n-a dat rezultatele scontate. Birocrații din toate țările, însă, s-au unit fără să aibă nevoie de nici o mobilizare. I-a unit raționalitatea homo economicus, raționalitatea „omului statistic”, cum îl numea Hannah Arendt. În Condiția umană, publicată în 1958, Arendt spune ceva de genul: „Uniformitatea statistică nu e vreun ideal științific nevinovat. Este nu-prea-secretul ideal politic al societății care, complet imersată în rutina vieții de zi cu zi, nu mai vede nici o problemă în abordarea științifică a propriei existențe”.

Or, pandemia tocmai asta a făcut în 2020 – a oferit o șansă nesperată tehnocraților și statisticienilor din lumea-ntreagă. Sîntem zilnic bombardați de statistici și de experți. Nu fake news, astea-s deja pentru mucoșii care mai cred în bubulii lui Pavel Coruț, ci real news. Un singur exemplu, cît se poate de real: „Experții au stabilit (s.m.) că relaxarea măsurilor de restricție împotriva pandemiei va duce fie la creșterea, fie la scăderea numărului de infectări. Rămîne de văzut (sic!)”. (Nu dau numele autorului panseului, că mi-e rușine de rușinea lui.)

Așa și cu educația online. Pandemie sau nu, cînd îl prinzi pe dumnezeul statisticii de picior nu-i mai dai drumul – statistic vorbind. Cînd realizezi cîți bani economisești dacă nu mai plătești aerul condiționat din cîteva sute de amfiteatre, căldura și curățenia, bibliotecarii etc., „științific” vorbind trebuie să fii idiot (de la grecescul „idiotes” = a nu-ți păsa de binele comun) să nu te aliniezi miilor de specialiști care, peste noaptea pandemică, au descoperit avantajele „schimbării de paradigmă” presupuse de educația „la distanță”.

Într-un amfiteatru, oricît de mare, poți avea un număr finit de studenți. Într-un curs online, însă, poți înscrie, vorba manelei, „fără număr, fără număr”. Iar majoritatea profesorilor n-au nimic împotrivă. Explicațiile diferă – de la părinți în vîrstă la nevoia de a-ți supraveghea copiii care, la rîndul lor, fac școala la distanță, la sfînta comoditate. Mai simplu: de ce să stai în picioare cînd poți sta jos? De ce să stai jos cînd poți sta culcat? De ce să mergi pînă în campus cînd poți preda, în chiloți (sau fără, cum mi-a atras atenția un coleg), de pe vreo plajă exotică, să zicem? Banii sînt tot ăia (deocamdată, dar asta e o altă discuție).

Ce se pierde prin dispariția predării față către față? E ca-n zicala cu „cine azi fură un ou, mîine va fura un bou”. Mai întîi se fură distincția dintre public și privat: pe măsură ce ne „distanțăm social”, intrăm tot mai agresiv în viețile private. De la începutul pandemiei am avut ocazia să intru – virtual, desigur – în casele studenților, să-i văd tolăniți în pat, mîncînd, să le citesc afișele de pe pereți și să le cunosc mai mulți parteneri de viață decît mi-aș fi dorit. Reciproca, sînt sigur, e și ea valabilă.

S-a pierdut spațiul acela, mai mult sau mai puțin imaginar, unde s-au întîlnit dintotdeauna într-un intim tête-à-tête cei care predau cu cei dornici să învețe. Îi putem zice școală, amfiteatru, bibliotecă, chilie, studio, fotoliu sau chiar masa din bucătărie pe care citești scrisoarea lui Machiavelli către Francesco Vettori în care mărturisește cum, aflat în exil, la sfîrșitul zilei, se îmbrăca în hainele cele mai bune pentru a intra, ore în șir, într-un dialog cu autorii morți de mult. „Eu îi întreb, iar ei, în bunătatea lor, îmi răspund… Îmi uit toate grijile. Nu mai sînt înfricoșat de sărăcie sau de moarte. Trăiesc cu totul prin ei.”

Oricine a citit cu adevărat o carte, oricine s-a angajat serios în procesul de educație știe cît de importantă e această intimitate dialogică, tête-à-tête, cu un autor sau cu un profesor. E un drum cu dus și întors, la sfîrșitul căruia există doar învingători. Din nefericire, educația la distanță distruge taman această intimitate. În Phaedrus, un dialog despre dragoste, retorică și scriitură, Socratele lui Platon se arată îngijorat de apariția scrisului. Cînd scrii o carte (sau un text pentru Dilema veche), nu știi cine te va citi. Nu-ți poți ajusta spunerile în funcție de reacțiile celuilalt. Nu-ți poți plia argumentele și emoțiile în funcție de reacțiile celuilalt, cum o poți face, bunăoară, într-o relație de dragoste sau cînd vorbești în public.

La urma urmei, urma care scapă turma, tatăl amicului meu înțelesese, acum cîteva decenii, ceea ce experții de astăzi au uitat. Îl știa pe Platon chiar fără să-l citească: „Tată, prin telefon nu se poate!”.

P.S. Am păstrat veștile bune pentru sfîrșit: Socratele lui Platon își manifesta îngrijorarea față de pericolele scrisului în scris! Dar despre soluția găsită de Platon, cu o altă ocazie.

Alin Fumurescu este assistant professor la Departamentul de Științe Politice al Universității din Houston, autor al cărții Compromisul. O istorie politică și filozofică (Humanitas, 2019).

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.