Preţul neîncrederii

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Marea de altădată jpeg

În ultimii ani am avut o serie de experienţe cu firme de închirieri de maşini de prin Europa. Cu rare excepţii, am întîmpinat tot felul de neplăceri care păreau legate în special de faptul că veneam din România. Gradul de încredere în cetăţenii români e de bună seamă încă foarte scăzut iar companiile respective aplică proceduri mai restrictive.

La Londra, de exemplu, la o cunoscută asemenea firmă americană (acum ştiu că marile companii din domeniu sînt mai toate americane), m-am trezit că mi se cere biletul de avion pentru întoarcere în România. De ce? Mi-au sugerat că vor să fie siguri că nu-mi fac planuri cu maşina lor pe un termen mai lung decît cel declarat. Şi fiindcă nu aveam biletul de avion la mine (nici prin cap nu-mi trecuse să-l iau), mi-au spus că singura posibilitate e să le las paşaportul drept garanţie. Nu cred că era prea în regulă, dar am fost nevoit să accept. Nu mai povestesc aventura condusului pe partea stîngă, cu volanul pe partea dreaptă, cu schimbătorul în stînga şi cu kilometrajul în mile. Sînt distracţii fără legătură cu serviciile de închirieri. Mi se spusese însă că, obişnuit fiind să circul pe cealaltă parte, trebuia să am mare grijă să nu lovesc partea stîngă a maşinii de borduri, de stîlpi sau de alte maşini parcate. Ei bine, oricît de atent am fost, într-o săptămînă tot am reuşit să ating o dată oglinda din stînga. N-am stricat nimic, i-am murdărit doar plasticul exterior. La vremea aceea, neştiind bine ce intră în asigurare, m-am dus acasă, am luat o cîrpă moale şi am început să şterg semnul cu Ciff. Am reuşit să-l escamotez aproape complet. La predarea maşinii, spre surprinderea mea, băiatul care o recepţiona s-a îndreptat fix spre acea oglindă, privind-o cu atenţie. Apoi a venit spre mine şi mi-a explicat: „Voi ăştia de pe continent aveţi obiceiul să loviţi oglinda de pe stînga. Cum văd că n-ai atins-o, sînt absolut sigur că, în rest, totul e în regulă“. Nu observase nimic şi am răsuflat uşurat.

Altădată, cînd să închiriez o maşină de la Paris, mi s-a cerut adresa de la hotel. Tocmai predasem camera şi aveam intenţia să plec (cu maşina închiriată) în Normandia. I-am explicat situaţia agentei de la ghişeu, dîndu-i adresa hotelului de unde plecasem. A sunat imediat acolo şi cum, în primul moment, i s-a spus că nu există un client cu numele meu, mi-a aruncat o privire cruntă şi crispată, în acelaşi timp. „Uite infractorul român!“, părea să spună căutătura ei. Pînă să se lămurească lucrurile, m-au trecut furii şi transpiraţii succesive. Alături, un american îşi primea maşina în nici trei minute, fără să fie întrebat nimic. În cele din urmă, mi-au adus şi mie, afară, în stradă, cu motorul pornit, un automobil ce părea nou-nouţ. De unde pînă atunci totul mersese foarte încet, acum băiatul care îl scosese din garaj îmi făcea semn să mă urc cît mai repede la volan (ceea ce am şi făcut), să nu încurcăm circulaţia. La prima oprire aveam să constat însă ceea ce nu apucasem să văd de la început, anume că botul maşinii era binişor înfundat. M-am întors îngrijorat la oficiul de închirieri unde mi s-a spus că e ceva care nu contează...

Acum vreun an, eram cu un prieten care a primit în Germania o maşină foarte nouă, dar care nu se încălzea, ba, dimpotrivă. Intrigaţi de fenomen, am descoperit, între compartimentul motorului şi locul din dreapta-faţă, o mare spărtură pe unde intra aerul iernii (vreun client anterior îşi băgase probabil picioarele pe acolo). Ar fi urmat să aşteptăm cîteva ore în noapte, pînă să vină cineva de la firmă să ne depaneze. Întrebîndu-ne cum vor putea depana o spărtură, ne-a venit în minte propria soluţie, pe care am şi aplicat-o chiar acolo, pe loc, fără să mai aşteptăm mecanicii. Ca românul pregătit pentru orice, un al treilea prieten a scos din bagaje nişte bandă adezivă. Am lipit-o în sus şi în jos, peste gaură, şi apoi totul a funcţionat de minune.

Anul acesta însă, am apelat la o firmă mai puţin cunoscută, pe care am găsit-o pe Internet. Am făcut rezervare cu cîteva săptămîni înainte. Pe aeroportul din Viena aveam să constatăm că firma aleasă era doar un intermediar şi că închirierea propriu-zisă urma s-o facem cu alţii (o companie austriacă, la fel de puţin cunoscută). Ei bine, după ce am arătat paşapoartele noastre româneşti, compania asta austriacă ne-a informat că trebuie să ne oprească o garanţie enormă. Apoi ne-a dat o schiţă pe care erau trecute toate loviturile pe care le suferise maşina (vreo 15, deşi ea n-avea decît 15 mii de kilometri la bord). La garaj, împreună cu un mecanic, am verificat, de-a dreptul nemţeşte, ca fiecare lovitură să fie trecută şi pe schiţă. Majoritatea erau nişte zgîrieturi aproape invizibile. Nu puteai fi sigur că nu mai sînt şi altele asemănătoare care să treacă neobservate. Mai mult, un x-uleţ de pe foaie s-a dovedit în realitate, pe maşină adică, doar o simplă mizerie. Mizerie era şi toată procedura, pentru că plătisem oricum şi o asigurare. Ne-a trecut prin minte că toată tevatura e doar un procedeu psihologic, menit să-i responsabilizeze pe eventualii clienţi mai nesimţiţi. Dar nu. Era o adevărată manie nemţească. Nu mai spun că pe drum s-a aprins un beculeţ la bord. În carte scria că e ceva legat de uleiul neschimbat. Am sunat la firmă şi, după mai mulţi roboţi nemţeşti, am dat de o voce umană, englezească. Ne-a spus că nu e de la ulei şi că să mai băgăm aer în pneuri. Am băgat aer în pneuri, dar beculeţul a rămas tot aprins. Pe de altă parte, uleiul era negru, aşa cum bănuiam. Fiindcă nu puteam să-l schimbăm de capul nostru şi nici nu ne mai simţeam în stare să reluăm întregul test al roboţilor nemţeşti, i-am dat înainte pe româneşte, fără să ne mai preocupe posibila uzură a motorului lor.

La întoarcere, zbenghiurile micrometrice de pe maşină se înmulţiseră. Mecanicul găsea mai multe decît pe hîrtie. Dumnezeu ştie dacă apăruseră în plus, de la pietricelele de pe autostradă, sau dacă nu cumva existaseră dinainte. În orice caz, n-a observat mica săritură a vopselei pe care chiar o făcusem într-o parcare. Am avut o interesantă dovadă a faptului că un sistem de control minuţios, documentat cu acte şi fotografii, poate fi oricît de subiectiv.

În cele din urmă, ne-a zis că ne opreşte 400 de euro pentru „excess damage“. I-am explicat că în preţul închirierii intră şi asigurarea. Ne-a spus să ne adresăm firmei intermediare de pe Internet. O întreagă nebunie. Ajunşi acasă, am început cu e-mailurile. Firma de pe Internet a început să se certe cu firma de închirieri. După discuţii şi paradiscuţii, am primit banii înapoi. Ne-am gîndit la întregul exces de efort al firmei de închirieri. Capitalismul nu prea funcţionează fără încredere. În sfîrşit, totul e bine cînd se termină cu bine. Dar cred că şi mai bine e să ai paşaport american.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.