Povestea snooker-ului

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Povestea snooker ului jpeg

Tocmai s-a încheiat campionatul mondial. Snooker-ul ăsta are un fel de lume a lui la care o mulțime de telespectatori au avut acces, grație transmisiilor Eurosport și celor doi comentatori care și-au făcut datoria cu har și profesionalism de-a lungul anilor, Marius Ancuța și Daniel Bontea. Probabil că lor li se datorează faptul că, atunci cînd telespectatorii au avut ocazia să devină chiar spectatori, s-au dovedit a fi cît se poate de avizați (deși snooker-ul nu a avut nici un fel de tradiție în România). La turneele demonstrative sau de puncte care s-au organizat recent la București și la Cluj a existat un serios aflux de public cunoscător. Vorbim despre unul din rarele exemple în care o televiziune contribuie la rafinarea unui public.

Cum arată lumea snooker-ului? Încerc să împărtășesc o viziune cît se poate de subiectivă. Am pomenit deja cea mai importantă competiție a anului, campionatul mondial din foaierul teatrului Crucible de la Sheffield. Pentru că deseori are loc în preajma Paștelui sau a Înălțării, nu o dată mi s-a părut că bilele roșii și de alte culori de pe masa verde de la televizor au o corespondență secretă cu ouăle vopsite de pe masa de acasă. Așa am ajuns să asociez snooker-ul cu un fel de liniște și pace sărbătorească.

Campionatul suprem se desfășoară, cum ziceam, în foaierul unui teatru. Jocul are personaje care uneori parcă îți intră și în casă. Te poți atașa de ele ca de protagoniștii serialului favorit. Începi să le cunoști stilul de joc, ticurile, grimasele, felul în care se bucură sau se supără, îngrijorările și enervările. Le știi copiii, nevestele sau iubitele care apar în tribune. Adică uneori îi poți judeca (sau bîrfi) și după cum arată partenerele lor. De exemplu, dacă nu-ți plac spectaculoșii pantofi cu ținte ai lui Judd Trump, poate să-ți placă la fel de spectaculoasa lui parteneră.

Parcă la nici un alt sport figura jucătorului nu apare cu atîta pregnanță în cadrul ecranului. Avem de-a face, așadar, cu povestea unor figuri. E un întreg univers al fizionomiilor. Marelui finalist din acest an, John Higgins, i se spune Vrăjitorul din Wishaw sau Vulpoiul. Auzind a doua poreclă, am început să mi-l imaginez cît se poate de limpede, cu mersul lui tiptil, cum se strecoară afară dintr-o ogradă cu o găină în gură (a și fost prins odată cu o mîță-n sac, prin Ucraina). În schimb, pe campionul mondial de anul acesta, Mark Williams, nu mi-l pot desprinde de imaginea unui Iisus Cristos pictat de Rubliov (ochii, gura și formatul bărbiei, mai ales).

Există și reversul. Jucătorul pe nume Rory McLeod e atît de negru că uneori aproape că nu-l vezi pe ecran. La un moment dat, pe vestă purta reclama firmei care-l sponsoriza. Se numea ISIS. Sînt sigur că în realitate e un ins foarte simpatic, dar, în povestea asta, nu m-am putut abține să-l botez Belzebuth.

Dintre personajele importante nu lipsește Micul Prinț, adică Neil Robertson, cu nasul lui în vînt și aerul aristocratic. Lui Peter Ebdon i-am zis Cristi, pentru că seamănă cu Cristi (nu contează care Cristi), tot așa cum lui Stephen Maguire îi zic Marcel biliardarul (nu contează care Marcel). Pe campionul mondial de anul trecut, Mark Selby, l-a portretizat Ronnie O’Sullivan, asemuindu-l în cartea sa cu o lipitoare care suge energia adversarului pînă cînd îl epuizează complet.

Nu l-am uitat pe pîntecosul Stephen Lee, cel plin de talent, în a cărui mînă tacul părea o scobitoare. Un țintaș extraordinar. L au suspendat din snooker-ul profesionist pentru niște treburi ilegale. Pe vremuri mai era un țintaș nebun, Ian MacCullough (cine și-l mai amintește?). Cu „căpitanul“ (aviator) Ali Carter nu pot să nu țin de fiecare dată cînd joacă, nu doar din cauza problemelor de sănătate cu care știu că se luptă, ci și pentru felul lui modest și simpatic de a fi. Anul acesta a reușit să-l învingă chiar pe eroul principal al poveștii snooker-ului mondial – Ronnie O’Sullivan –, cel fără de pereche.

Un tip pe care l-am văzut, lucru rar, rușinîndu-se cînd are noroc e Anthony Hamilton. Și n-am cum să nu-i pomenesc și pe Graeme Dott, zis Pocket Dynamo, spiridușul care s-a rotunjit în ultima vreme, pe Mark Allen, care a ajuns să arate ca un broscoi mare și verde, pe Shaun Murphy, care face gurița aia mică atunci cînd e supărat, pe calculatul „criminal“ Marco Fu sau pe aparent blîndul, dar periculosul „hipopotam“ Stuart Bingham. Ce lume…

Mai sînt, evident, arbitrii, care devin cunoscuți alături de marii jucători pentru că stau multă vreme în cadru, partidele de snooker durînd ore în șir. Celebra Michaela Tabb, care mi se părea mereu că pronunță sex în loc de six, s-a retras. E înlocuită cu un oarecare succes de chinezoaica Peggy Li. Turnul de control, adică înaltul și blajinul Jan Verhaas, nu poate fi trecut cu vederea, maltezul Terry Camilleri se ține minte din cauza numelui de poezie, iar despre Erian Williams îmi închipui că nu poate fi păcălit pentru că a fost polițist. Aici îl avem și pe Alex Crișan, adică „Alex al nostru“, cu un rol încă secundar în povestea asta. Și am încălecat pe-o șa…

Foto: Ronnie O'Sullivan, wikimedia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.