Pentatlonul specialistului

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Pentatlonul specialistului jpeg

Foarte repede, în orice meserie, te prinzi că nu e destul să ai cunoștințe, fie ele și „vaste“, ca să fii un bun specialist sau ca să ajungi în echipe sau în proiecte mari. Ce lipsește? (Și nu mă refer la ceea ce nemții numesc Vitamin B [Beziehungen, relații], adică pile.)

- Unii au tot timpul ghinion, și societatea noastră care tolerează totul se răzbună discriminînd împotriva ghinioniștilor. Cînd se face o echipă de mers la săpături la mama naibii, de multe ori e clar de ce cutare arheolog, altfel foarte priceput, e lăsat acasă: se simte slăbit, n-are mațe tari, nu poate să doarmă că-i bate luna în fereastră, sau e tot timpul vraiște după ce-a vorbit cu nevastă-sa, sau îl mușcă un chihuahua, sau se taie într-o floare. Nu-i poți reproșa neapărat că a fost vina lui, dar una peste alta nu-ți permiți nici să ai un om a cărui disponibilitate e așa fluctuantă. A fi periodic epuizat de viața personală, sau de viruși intestinali, înseamnă pînă la urmă același lucru – lipsa continuității. Lucrul în salturi, cînd prinzi o bucată de drum liber în față, nu face un specialist.

- Alții nu au nici una din aceste probleme, sînt și foarte competenți, dar prezența lor în echipă e un cui în talpă. Ăștia sînt dificilii. Tot timpul ofticați, aduc pe șantier toate problemele nerezolvate din trecut și din viitor, de la institut sau de la universitate, sînt la cuțite cu alți arheologi. De pe-o zi pe alta te trezești că dificilul nu-și mai vorbește cu tipa din Brăila (sau din Brazilia, după caz), dacă-i spui că e cald afară are impresia că îi critici publicațiile despre paleoclimat, e jignit că a fost așezat la masă aici și nu acolo, că a trebuit să dea o mînă de ajutor unui coleg cu o specializare meprizabilă (adică alta decît a lui). Cînd un specialist e o catastrofă socială, el nu mai poate fi specialist. Dacă au de ales, oamenii preferă de obicei să ia cu ei pe șantier un specialist mai puțin pregătit și cu mai puține publicații, dar prietenos și energic, decît un dificil sau un ghinionist care se pricep mai bine.

- Mai sînt oamenii de acțiune, care sînt brici pe șanț, le place, au experiență, dar la întoarcere, cînd vine vorba de publicat rezultatele respective, adică o obligație fundamentală în meserie, devin preoții inaccesibili ai unei religii de mistere. Nici o dată-limită nu le convine, orice discuție cu ei pe tema publicării îți strică ziua, mai predau din cînd în cînd liste de materiale sau măsurători a căror relevanță fără interpretare e practic nulă, sau a căror interpretare este cea de dinainte de însăși campania de săpături care ar trebui interpretată. Legi clare sau fenomene de stigmă profesională nu se aplică, iar dacă îi încolțești, oamenii de acțiune au nenumărate motive pentru care nu pot să publice. Ei sînt membri în comisii importante, care se întrunesc în permanență. Sau rezultatele ultimelor zece campanii sînt, deocamdată, parțiale; abia cercetări ulterioare vor arunca lumină asupra situației; mai vorbim atunci… Dacă, după lungi bătălii, oamenii de acțiune nu mai au de ales și sînt obligați să publice, ei mai au o soluție. Se transformă în ghinioniști – sacii cu materiale s-au deteriorat între timp, pe ei i-a mușcat un cîine, s-au tăiat. Unii duc consecvența pînă la deces.

- În fine, mai sînt înțepații, cei care nu se pronunță decît în cele mai auguste foruri. Să vorbești unui vizitator, unui grup de copii, unor amatori locali de arheologie, unor potențiali sponsori, ba chiar și unor studenți în practică e o degradare. Cum să explici știința pură pe care o posezi unor ageamii? Se poate oare transmite complexitatea ezoterică a faptelor, pe care o contempli doar tu în fulgurația neonului din buda meschină de la muzeu? Cînd înțepatul n-are de ales și trebuie neapărat să le povestească ceva copiilor care au venit cu școala să viziteze situl, el le spune despre volumetria vaselor ca instrument tipologic: strămoșii noștri foloseau, conform ultimelor cercetări, farfurii adînci, farfurii mai puțin adînci, și farfurii și mai adînci. Nu căscați însă: particulele de degresant din ele au diametrul cuprins între…

Nu vreau deloc să subestimez greutățile instituționale și financiare cu care se confruntă arheologia și care uneori oferă circumstanțe atenuante acestor comportamente (cum ar fi întîrzierile la publicare sau sporul de ursuzenie de care beneficiem mai toți). Mi-e clar și că atunci cînd ai nevoie de o părere expertă referitoare la cronologia dinarilor republicani (foto: cel bătut de Brutus după asasinarea lui Cezar), nu te adresezi unui tip care are papagal și-a­tît. Presupun doar că un meseriaș (aplic cu drag acest nume și specialiștilor în științe umane) nu e doar un tip tare la proba „cunoștințe“. Ideal, el (sau ea, se-n­țelege) ar trebui să bifeze și alte chestii, care reprezintă pînă la urmă un scor cumulativ de competență: e cît de cît răzbătător pe teren (adică are o dibăcie practică, în măsura în care meseria o cere), nu aduce o tonă de stres gratuit în echipa lui, schimbă bine vitezele între teren și bibliotecă, și poate să-și adapteze discursul și pentru publicul larg. Pentatlonul ăsta face un specialist mai bun. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.