Paideia şi "impactul" intelectual

Publicat în Dilema Veche nr. 380 din 26 mai - 1 iunie 2011
Paideia şi "impactul" intelectual jpeg

– Foarte interesant! ne felicită un domn din board-ul suprem. Dar aţi reuşit să împărtăşiţi cîte ceva din rezultatele voastre, şi oamenilor politici, autorităţilor din ţara dumneavoastră?
– Autorităţile de pretutindeni nu sînt foarte interesate de munca intelectuală... se apără (auto)ironic un coleg.
– Să formulez altfel, revine domnul. Care este influenţa a ceea ce faceţi voi asupra societăţii, ce impact au rezultatele voastre?

Asta era, „impactul“! Iar acest impact, această influenţă asupra societăţii înseamnă automat convingerea oamenilor politici, a Puterii, de întemeierea şi utilitatea a ceea ce facem noi – în cazul de faţă, un grup de specialişti în ştiinţe sociale din Balcani. Domnul din board-ul suprem face parte dintre cei cîţiva înţelepţi care urmau să decidă dacă activitatea Centrului de Studii Avansate, în care ne aflam, merită sau nu să fie sponsorizată mai departe. Cu toţii sînt mai mult decît amabili, chiar compasionali, dar problema rămîne: Care este impactul acestui gen de activităţi asupra societăţii – pe şleau spus, la ce ne folosesc ele?
Nimic mai firesc – şi necesar – ca evaluarea utilităţii sociale a unei munci, cu atît mai mult cînd aceasta cere să fie finanţată din bani publici. Modul în care este gîndită şi apreciată această „utilitate“ mă pune însă pe gînduri.

– De pildă, încerc eu să nuanţez problema. Cu toţii, aici, sîntem profesori, cadre didactice. Rezultatele muncii noastre de cercetare, experienţa acumulată lucrînd împreună, din domenii şi ţări diferite, s-au revărsat asupra unor mii de studenţi, asupra modului lor de a privi şi aborda problemele sociale, ceea ce, mai departe, va avea un impact asupra societăţii în ansamblul său...

Tăcere în sală, un soi de „bine, şi?...“. Tac, prudent, să nu cumva să agasez audienţa.
Şi totuşi, ceva nu este în regulă. Mă indispune mai ales „evidenţa“ binomului Intelectual-Putere. Pentru unii, probabil, „intelectualul“ trebuie să critice puterea, să-şi exerseze permanent şi competent raţiunea critică. Pentru alţii, evident, acesta trebuie să-şi dovedească utilitatea sprijinind puterea, să-i ofere soluţii şi sfaturi competente, astfel încît aceasta să poată guverna mai bine. Şi într-un caz, şi în celălalt însă, „impactul“ activităţilor „intelectuale“ pare a se epuiza în relaţia directă cu „puterea“, singura în măsură să intervină cu adevărat asupra mersului societăţii. Doar că, în acest caz, „intelectualul“ este pus – şi de multe ori se pune singur – din start în faţa unei opţiuni intrinsec alienante: oportunism sau frustrare. Intru în jocurile de putere, mă „sacrific“ pentru a putea influenţa lucrurile „din interior“ sau nu, îmi păstrez „demnitatea“ şi rămîn – sau mă retrag – în bibliotecă. Pe ce bani? – vine însă atunci întrebarea practică a puterii.Este ciudat că într-o lume democratică, în care „societatea civilă“ a devenit un ţel în sine, aceasta nu intră, de fapt, în calculul „impactului“ muncii intelectuale. Şi este alarmant că exact acum, cînd o astfel de societate civilă şi-a cîştigat, de bine, de rău, dreptul şi condiţiile de existenţă, ea rămîne în afara destinaţiilor intelectuale, fiind convertită, eventual, într-o cale de acces tot spre jocurile de putere şi resorbită astfel în vechiul binom Intelectual-Putere.

Poate că ar fi util – şi poate că ar avea chiar un anumit „impact“ – să ne aducem aminte acum de idealul paideic al vechilor greci. În contextul idealului mai larg al democraţiei, paideia era arta de a pregăti cetăţeni liberi şi morali, un soi de „societate civilă“ croită pe altă măsură. Banausos privea o altă categorie, considerată inferioară, de meşteşugari, de oameni utili funcţionării directe şi curente a societăţii. Această educaţie „tehnică“ era utilă, dar ea nu producea prin sine şi „buni cetăţeni“ – considera Aristotel.

Este discutabilă, în prezent, această ierarhizare, dar utilitatea paideei pentru calitatea vieţii sociale în general ar fi greu de negat. Mai ales în condiţiile în care comunismul, mai de mult, şi capitalismul de piaţă, mai recent, propun (impun) de fapt o inversare a acestei ierarhii, banausoi (oamenii muncii –  spuneau comuniştii, spiritul antreprenorial – spun mult mai eufemistic capitaliştii) fiind promovaţi în fruntea societăţii ca singurii cu adevărat utili. Corespunzător, bunul cetăţean devine tot mai mult un risc prea costisitor – chiar dacă stindardul democraţiei nu poate fi pus în nici un caz în bernă. Valorile şi practicile guvernării se înclină astfel tot mai mult în faţa Pieţei, care îi adresează un fel de adio, dar rămîn cu tine Democraţiei, mascînd astfel divorţul lor de facto. Ce mai înseamnă însă atunci autoguvernarea unei societăţi pregătite doar să se dezvolte, dar nu şi să se autoguverneze?

Îmi permit deci să susţin că rolul intelectualului, fie el şi ruda sa săracă din „umanioare“, nu a scăzut şi nu trebuie să scadă, ci dimpotrivă, poate şi trebuie să fie oarecum la fel de important ca pe vremea părinţilor modernităţii. Cu condiţia însă ca să nu îşi mai – şi să nu li se mai – măsoare „impactul“ doar prin raportare la putere, fie ea politică sau economică. Societatea civilă – adică, în ultimă instanţă, o societate bună de trăit pentru noi toţi – nu este o generaţie spontanee şi nu se formează doar prin perfecţionarea mijloacelor de producţie şi de consum; ea trebuie educată permanent iar educaţia, în sensul său profund, este paideie. Şi intelectualitatea a ştiut totdeauna cîte ceva în această privinţă...

Vintilă Mihăilescu
este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.