O vizită istorică

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
O vizită istorică jpeg

Am tîrît mulți oameni nevinovați prin muzee de arheologie și uneori am simțit că eu însumi abia mă tîrăsc. De ce sînt unele muzee vii, iar altele moarte? Înainte de a boscorodi, să spun că uneori rateul a fost al meu. M am dus la muzeul de arheologie local (nu contează că în Roma sau Zalău) nițel mecanic, pentru că, în fine, atîta știu, a­tî­ta fac. Am fost ca să spun altora că „Am fost!“, am vizitat într-o oră ceea ce ar fi trebuit vizitat în cinci, am ajuns acolo venind de altundeva unde „Am fost!“, în loc să ajung odihnit și cu un carnețel etc. Mi-e clar deci că, dacă vizitezi cu un ochi stins, n-ai cum să-i reproșezi muzeului că e plictisitor. Pe de altă parte, dat fiind că am vizitat totuși măcar o sută de instituții cu colecții arheologice, o să risc o tipologie benignă a exceselor de-acolo. Zic benignă pentru că nu vreau să vorbesc acum de naționalisme sau de artefacte care se distrug încet prin depozite.

Tipologia asta s-ar putea face, de altfel, fără nici o referință la concepție și exponate, ci doar pe baza angajaților care vegetează prin săli. Uneori, plictiseala lor este atît de intensă încît mă împiedică să mă concentrez. Sau mi se face rușine să mă uit la o vitrină despre care am impresia că le-a distrus viața. Mă gîndesc atunci că fac parte din acei vicioși ale căror oribile plăceri arheologice duc indirect la înrobirea unor ființe umane. Dar am văzut și paznici atît de alerți și de pricepuți încît m-au făcut să mă întreb: ăsta n-o fi chiar directorul muzeului, care petrece o zi incognito printre noi, ca Harun al-Rașid? Uneori, în colțul sălii cu sarcofage stă tăcut un tip atletic sau o tînără de o noblețe ieșită din comun. Sigur că nu e vina omului că are o distincție naturală, dar asta nu te face să te simți mai bine ca turist îmbrăcat de scandal. E ca atunci cînd chelnerul e mai chipeș și mai bine îmbrăcat și mai inteligent decît tine. Dar să mă întorc la colecții.

Există muzee unde te simți la grădiniță. Panourile și etichetele au un ce blînd, ludic. „Dacă Obeliscul ar fi în realitate atît de mare pe cît apare în reconstrucția prezentată alăturat, dvs. ați fi mic cît un arici.“ Scopul lor e să te răsfețe, să pleci îndulcit. „Înainte de luptă, comandanții romani mîncau din asemenea vase reprezentînd parodii ale muncilor lui Hercule.“ Dacă se întîmplă ca un instrument sinistru ca Iron Maiden să fie expus, sîntem lămuriți că „se folosea, din păcate, la tortură“.

Alte colecții au ca obiectiv principal să-ți arate cît de diferiți erau cei vechi; ei erau vechi și diferiți – simplu. „Fragmente de minge de cauciuc de la Copán, Honduras. Echipa cîștigătoare era executată.“ „Pentru a obține ofranda de sînge, mayașii foloseau acești țepi de pisică de mare ca să-și străpungă penisul“ („din păcate“ mergea aici).

În unele muzee, se simte dezamăgirea curatorului și/sau directorului că exponatele sînt, ce să ne mai ascundem atîta, cam banale. Fiecare ciob, fiecare pieptăn de os este atunci plasat într-o valvă de titaniu, luminată stroboscopic. Niciodată nu mi-e clar dacă scopul e ca vizitatorul să plece gîndind „Valoroase trebuie că mai sînt cioburile astea, dacă s au cheltuit atîția bani pentru expunerea lor!“ sau, din contra, „Cîți bani au ăștia, dacă își permit să-i risipească pe ceva atît de inutil!“

Mai sînt și așezăminte similare unde pe pereți sînt inscripții mari, rămase din comunism, cu litere de mucava roz, despre înflorire și despre vestigii. Etichetele obiectelor sînt ca biletul pe care, în vis, îl tragi la examen. Aici nu ne confruntăm cu vreo tendință condamnabilă spre senzaționalism. „Fragment ceramic. Sec. II î.Hr.“ Același laconism și în cazul pieselor celor mai frumoase. „Statuie de marmură albă a Afroditei, în mărime naturală. Sec. II d.Hr.“ Ar fi de prost gust ca, dînd și alte detalii, să lași să se vadă că ești mîndru de colecțiile tale. În plus, ca să te autoflagelezi, dai doar informații care sînt oricum evidente pentru orice nespecialist (că marmura e „albă“ sau mărimea „naturală“ – deși, pînă la urmă, cît de înaltă era Afrodita naturală nu știu).

Preocupați de concepte generoase și teme mari, responsabilii muzeelor uită uneori probleme minore. Eu, de exemplu, sînt unul dintre acei vizitatori dificili care, cînd se uită la o puzderie de amulete egiptene prinse una lîngă alta ca într-un insectar, printre care se află o puzderie de numere, nu înțeleg care e care. La fel cu amplasarea toaletelor. Într-un muzeu mă gîndesc de obicei la toaletă ca la ieșirea de urgență într-un avion. Oare unde este? Voi putea să-mi croiesc drum pînă acolo dacă soarta mi-o va cere? În același timp, mă enervează, nu știu dacă e tartufferie sau doar cusurgeală, și să văd toaletele semnalizate din metru-n metru. „Portret funerar al unei aristocrate palmyrene, sec. III d.Hr., observați podoabele, ochii enormi, tristețea inefabilă“; pe dreapta, buda. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.