O problemă delicată

Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
O problemă delicată jpeg

O observație făcută de Benjamin Franklin, în 1755, într-un discurs politic, te pune și astăzi, foarte serios, pe gînduri. Spune, în original, acest titan al istoriei americane: „Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty, nor Safety.“ Adică: „Aceia care renunță la Libertatea fundamentală, pentru o Siguranță minoră și vremelnică, nu merită nici Libertate, nici Siguranță.“ Te întrebi – imediat după ce ai citit cuvintele de mai sus – din ce punct devine frica o problemă de etică? Bine, cineva ar putea replica, la fel de nedumerit-interogator, de ce nu ar fi frica, din start, o problemă de etică? Pentru a doua întrebare, am un răspuns destul de articulat. În general vorbind, frica nu ar trebui să intre în evaluarea etică, întrucît reprezintă un instinct nativ, firesc, al tuturor ființelor și, ca atare, și al omului. Prin intermediul ei, se exersează nevoia de autoconservare, o realitate naturală, menită să asigure supraviețuirea speciei. Ca și instinctul de perpetuare, frica, se pare, constituie o necesitate. O necesitate transmisă atavic și intrată în structura noastră de adîncime, în ADN-ul speciei, cum ar veni. Cum poate fi, așadar, o condiție existențială „imorală“? Teologii nu ar ezita, probabil, să explice. Și instinctele – fie ele de supraviețuire sau de perpetuare – devin imorale, practicate excesiv ori inadecvat. Frica primitivă, irațională (vecină cu scepticismul nihilist-ateu) ar ajunge atunci ceva imoral. Cu atît mai mult cu cît – susțin aceiași teologi – avem și o fațetă antinomică a sentimentului, o frică „morală“, „frica de Dumnezeu“, cea care se transformă în dragoste, determinîndu-te mai întîi să accepți și apoi să practici învățăturile sfinte. Această „spaimă“ te eliberează, paradoxal, de toate celelalte „frici“ mai mici.

Nu vreau să împing discuția așa departe. Mă interesează dacă, în parametrii biografiilor comune, a fi fricos înseamnă, automat, și a avea un deficit moral. Nuanțele practicate de Franklin ar sugera că da. Chiar sub pretextul impulsului irepresibil de supraviețuire, implică autorul celebrei Autobiografii, nu ai dreptul, din perspectivă etică, să sacrifici o noțiune esențială, precum libertatea. Dacă o faci, nu mai meriți, zice el, nici acea libertate, nici securitatea personală (efemeră, oricum), în numele căreia ai acționat atît de mărunt. O pedeapsă mare, să admitem, nespecifică orizontului de largă generozitate dovedit, în nenumărate ocazii, de acest părinte fondator al Americii. În mod cert, atunci cînd întîlnea teama și lașitatea, își ieșea din fire, amușinînd izul lipsei de caracter. Am fost curios de aceea să aflu ce cred și alți gînditori despre frică. Rezultatul? Se înscriu, avant sau après la lettre, în linia ideologică a lui Franklin. Laurence Sterne, în Predicile lui (Sermons), constată, amar, că „numai cei tari știu să ierte – lașul nu iartă niciodată, nu-i stă în fire“ („only the brave know how to forgive – a coward never forgives, it is not in his nature“). Identic filozofează și William Blake în Căsătoria raiului cu iadul (The Marriage of Heaven and Hell): „Cel slab în curaj e tare în înșelăciune!“ („The weak in courage is strong in cunning!“) Nu am spațiu aici să citez butade similare din operele lui Seneca, Shakespeare ori ale melancolicul danez Kierkegaard (care a scris extensiv pe tema spaimei: Frygt og Baeven / Frică și cutremurare, de exemplu). Credeți-mă însă pe cuvînt, pretutindeni abundă dezgustul (metafizic) pentru imoralul „temător“, pentru personajul alunecos, care-și face din temerile proprii o platoșă de egoism acerb, imposibil de înlăturat.

Dar ce este, pînă la urmă, neetic în fenomenologia fricii? Cu siguranță, o anumită obsesie a propriului sine, o monomanie (înțeleasă drept compulsie a eului), un egoism rudimentar, în fond, rezultat din „preaplinul“ instinctului de conservare. O grijă patologică pentru plasarea ta în centrul lumii, de unde îți (auto)legitimezi excesele și devierile. Procedezi așa, pentru că „îți e frică“ să nu te expui, să nu fii greșit interpretat, să nu-ți compromiți viitorul, să nu mergi contra curentului, să nu fii înșelat, să nu ratezi nici o șansă. „Procupările“, „grijile“, „obsesiile“, „fiorii“ în cauză își generează reversul – aplicabil însă, nota bene, doar în afara ta, în exterioritatea sinelui propriu, acolo unde sălășluiește, desigur, celălalt. În consecință, „să nu te expui“ semnifică „să-l expui pe altul“, „să nu fii greșit interpretat“ – „să-l interpretezi eronat pe aproapele tău“, „să nu-ți compromiți viitorul“ – „să-l compromiți, necondiționat, pe al celorlalți“, „să nu mergi contra curentului“ – „să-i împingi pe semeni înaintea lui“, „să nu fii înșelat“ – „să înșeli chiar tu“, „să nu ratezi nici o șansă“ – „să le dizolvi pe ale vecinului“ ș.a.m.d. Frica te face prizonierul egocentrismului și, colateral, agresorul alterității. Se înțelege că pornirea etică e anulată ab initio. Frica refuză paradigmele moralității, creionîndu-se, covîrșitor, numai pe cele, așa-zicînd, ale „personalității“ (temătorului). Scuza instinctualității nu ține. În monomania egotistică nu rezidă nevoia supraviețuirii, ci presiunea lăcomiei. Fricosul nu poate fi, prin urmare, perceput altfel decît sub unghiul imoralității profunde. Și al autoizolării de comunitate. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.