O emisiune TV - şi mai mulţi ipocriţi

Publicat în Dilema Veche nr. 518 din 16-22 ianuarie 2014
Iconofobie jpeg

Printr-un concurs de împrejurări – mai curînd straniu –, m-am pomenit, cu ceva timp în urmă, „mesmerizat“ de situaţie (să zicem), în faţa televizorului, la unul dintre numeroasele noastre talk-show-uri „mondene“ – Acces direct (Antena 1, moderatoare: dra Simona Gherghe). În platou fuseseră aduşi un italian (după aparenţe) psihopat şi o „modelă“ autohtonă, cu numele emblematic „Pamela de România“. Am înţeles imediat că nu se aflau la prima lor întîlnire în direct. Povestea celor doi ipochimeni se derula deja ca un „serial“ zilnic, fiind savurată, după spusele prezentatoarei, de întreaga ţară. Pe scurt, Pamela şi acel pazzo peninsular se despărţiseră, după o relaţie furtunoasă, fără a reuşi totuşi şi un partaj material satisfăcător. Italianul o acuza pe băştinaşa ingenuă că i-ar fi datorat 30.000 de euro, pe cînd apriga republicană de Ploieşti revendica un ceas („cu valoare sentimentală“) subtilizat, se pare, de impacientul sicilian, degrabă doritoriu, aş adăuga, de sedativ puternic (eventual, cabalin!). Invective, urlete, hărmălaie ca „la patruşopt“ şi, mai presus de toate, reprize de caft à la Vestul sălbatic. Prevăzători, realizatorii invitaseră în studio o firmă de pază şi protecţie. Doi zdrahoni – înarmaţi pînă-n dinţi – se interpuneau salvator între zglobiul Miguel (parcă aşa îl chema pe ameţit!) şi feciorelnica Pamela, ori de cîte ori duelul trecea de bariera verbală, luînd aspecte de dramatică bumbăceală mahalagească.

Pe acest fundal sinistru, interesant rămînea comportamentul moderatoarei Simona Gherghe – altfel, să precizez fără rezerve, o destoinică (după cum am reţinut-o!) studentă la Facultatea de Litere, din Universitatea ieşeană, în anii ’90. La fiecare „glisare“ a lui Miguel şi a Pamelei către „profilul“ penitenciarului de maximă siguranţă, jurnalista Antenei 1 îi apostrofa vehement, cu observaţii de genul: „Vă rog să vă purtaţi civilizat! Sîntem la o emisiune de televiziune, unde, din respect pentru spectatori, asemenea gesturi/cuvinte/expresii/atitudini etc. sînt complet interzise!“ Aşadar, tu, realizator TV, „reuneşti“ în show-ul tău, în deplină cunoştinţă de cauză, un Miguel sociopat şi o Pamelă analfabetă, pentru a-şi „spune păsurile“, garnisind totodată peisajul cu gorile de doi metri pe doi, iar apoi soliciţi, inocent, păstrarea discuţiei în normele „academice“ fireşti ale unei ieşiri (naţionale) „pe sticlă“!

Auzind comentariile simpaticei noastre (foste) studente filoloage, m-am simţit, pentru trei clipe, în plin suprarealism, dacă nu m-aş fi aflat în profunzimea celui mai grosolan fariseism. Nu ştiu de ce, principalele lecţii ale capitalismului românesc „de tranziţie“ au devenit acelea că banii nu pot fi cîştigaţi decît într-un mod murdar şi că, în consecinţă, murdăria inerentă oricărui efort financiar exersat în ţărişoara carpatină trebuie ultimativ „cosmetizată“, trebuie „salvată“ prin jocul aparenţelor. Politicienii delapidează – de două decenii jumătate – la scară macro, pozînd, culmea, cu un cinism nesmintit, în patrioţi fără cusur, în inşi providenţiali, a căror absenţă ar fi dus lumea în colaps. Oamenii de afaceri sfidează, nonşalant, prin „ingineriile“ lor economice, o colectivitate prostită la drumul mare, mizînd, concomitent, pe cartea filantropilor epocali, pe cînd, în sfîrşit, iată, televiziunile „private“ cîştigă bani frumoşi din explorarea, cu voluptăţi scatofile, a deşeurilor societăţii, clamînd, simultan, nevoia de „bunăcuviinţă“ şi „civilitate“.

Fariseismul public a ajuns – o afirm cu toată răspunderea – marca de reprezentativitate absolută a românităţii contemporane, semnul său prin excelenţă. Bănuiesc că sînt rare episoadele din istorie cînd ipocrizia atinge rang de virtute, în interiorul standardelor axiologice ale unei naţiuni. Minciuna cronică, disimularea perversă şi mistificarea ghiduşă au pătruns în fibra de adîncime a maselor autohtone şi ilustrează, spre stupoarea mea de umanist, însăşi mecanica vieţii pe aceste meleaguri încărcate odinioară de spiritualitate. Observam altădată că trăim într-un fel de kakistocraţie, unde urîţenia şi ticăloşia guvernează, din simplul motiv că frumuseţea şi cumsecădenia s-au ascuns – îngrozite – în scorburi de copac. Încep să mă îndoiesc, mai nou, de validitatea analizei mele anterioare. Dacă, la nivel de comunitate, acceptăm, resemnaţi, fariseismul ca mod de viaţă înseamnă că o anumită dimensiune a tipologiei noastre esenţiale ar putea fi creionată după chipul şi asemănarea sa. Nu ai cum să trăieşti în fals în momentul în care fiece componentă a fiinţei tale strigă după adevăr. Mintea comunitară a românului actual a trecut printr-un grav proces de distorsionare (căruia nu-i neg, nota bene, rădăcinile de penurie socială şi economică, dar căruia nici nu pot să i le accept drept scuze eterne!), regăsindu-se mai repede în narcoza ficţiunii decît în sobrietatea realităţii.

Cînd o fată educată, precum Simona Gherghe, cu iniţiere intelectuală în culturi europene majore (engleză şi franceză), îşi cîştigă existenţa „dialogînd“ cu Pamela şi Miguel, permiteţi-mi, vă rog, să intru în derută ontologică. Sper din tot sufletul ca acest colaps personal al reperelor culturale să nu însemne, la nivel de colectivitate, simptomul de debut al disoluţiei sociale!

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.