O discuție (mai) savantă

Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
O discuție (mai) savantă jpeg

Știu, trimiterea (din titlu) la „savantlîcuri“ și, posibil, la „abstracțiuni“ v-a speriat puțin. Parcă simțiți deja impulsul să treceți pe altă pagină, unde vă așteaptă, poate, lucruri mai vesele și mai pasibile de relaxare intelectuală. Aș sugera totuși să nu vă grăbiți. Dacă pornim încetișor la drum, împreună, veți vedea că unele cuvinte „grele“, precum „neurofilozofia“ (la care, vai, da, vreau să mă refer aici!), bunăoară, nu sînt chiar atît de întunecate pe cît par la prima vedere. Termenul (complicat, admit) e de dată recentă, dar problematica pe care încearcă să o acopere s-a născut în urmă cu multă vreme, cam atunci cînd omul a observat o chestiune ciudată. A sesizat că, vorbind despre facultatea gîndirii, el se referă, în fond, la două realități – realitatea „minții“ și realitatea „creierului“, cum ar veni. S-a întrebat, în consecință, firesc, dacă ele reprezintă unul și același fenomen, mai precis dacă mintea este totuna cu creierul ori ne raportăm la două entități diferite. După discuții savante, pro și contra, desigur, experții tind, finalmente, să accepte ultima ipoteză: deși, semantic, ambele aparțin zonei raționale de existență a individului, mintea și creierul se deosebesc în variante de fenomenalități. Prima rămîne o noțiune profund abstractă, ce descrie, simbolic, facultatea gîndirii, în timp ce ultimul constituie un construct concret (organic), menit să pună în funcțiune, cu mijloace biologice (anatomice), amintita facultate a gîndirii. Așadar, într-o exprimare metaforică, mintea ar fi combustibilul rațiunii, iar creierul însuși motorul ei. De aici, previzibil, s-a născut o întreagă filozofie, cu ramificații teoretice de tip ontologic, etic, neurologic și psihologic.

Au apărut mai întîi „filozofii minții“, pe care i-a preocupat această facultate în sine, cu mecanismele sale abstracte. I-a interesat modul în care ea s-a ivit, în general, ca procesualitate umană, și, în particular, în viața fiecărui ins în parte. Între teoreticieni, atrag atenția, de departe, americanul Noam Chomsky și francezul Michel Foucault. Cei doi au văzut „problema“ minții omenești din unghiuri metodologice opuse. De aceea, au și fost rugați să se confrunte, public, în 1971. Din polemica în cauză a ieșit, trei ani mai tîrziu (în 1974), o carte excepțională – Human Nature: Justice vs. Power. The Chomsky-Foucault Debate / Natura umană: Dreptate vs. Putere. Dezbaterea Chomsky-Fou­cault. Unde se afla însă divergența? Pe scurt, în modul cum își reprezentau filozofii „structurarea“ minții individului. Chomsky susținea interpretarea numită nativism. Foucault, dimpotrivă, părea convins de valabilitatea unui așa-zis empirism. Ce însemnau acestea? „Nativismul“ (care l-a făcut celebru pe Chomsky în lingvistică, unde predică, de decenii bune, preexistența paradigmelor de învățare a limbilor, în creierul uman, încă înainte de nașterea persoanei ca atare) supralicitează dimensiunea transcendentă a minții. Ea ar fi cumva dată, declanșîndu-se automat, cu toate virtuțile sale hermeneutic-analitice, asemenea programării preconfigurate a unui computer, pe măsură ce omul începe să trăiască și să cunoască lumea. „Empirismul“ (contraargumentul lui Foucault) încearcă să ne convingă de faptul că mintea, precum orice altă funcție omenească, e dobîndită prin experiență. Nimic nu preexistă, nu „se dovedește“ a fi înnăscut. Totul „se dezvoltă“ din interacțiune directă cu mediul.

Bineînțeles că ipotezele celor doi nu aveau doar caracter speculativ, ci doreau să ajungă la un suport științific. Mai exact, ele plecau de la „abstracțiunea“ minții și se mișcau către „concretețea“ creierului. Fiecare dintre opinenți observa că în spatele „minții“ se găsesc rețele neurale („creierul“), ce fie se activează după un program dinainte existent (Chomsky), fie se construiesc gradual, în procesul ființial (Foucault). Prin trimiterile respective, gînditorii puneau, în realitate, bazele neurofilozofiei. Ce este ea? Păi, tocmai „împăcarea“ contrariilor: specialiștii noii științe folosesc descoperirile neurologiei pentru a argumenta existența unor mecanisme cerebrale native, care permit minții umane să progreseze în ritmul acumulării de experiență. Nativismul și empirismul se întîlnesc astfel fericit, suprapunîndu-se pînă la un punct. Totuși, eu am o mare dilemă și, din acest motiv, am și scris articolul de față. Privesc descumpănit în jurul meu, în epoca postmodernității tîrzii, și constat, tulburat, că unele aspecte (neuro)filozofice nu se verifică, științific sau nu, în dinamica existențială a multora dintre semenii noștri. Ei nu mi se par compatibili nici cu perspectiva nativistă, nici cu aceea empiristă. Mai precis, mintea lor nu vrea nici să „se declanșeze“, nici „să se dezvolte“, nici să „se activeze“, nici să „se materializeze“ cumva. Mă întreb, prin urmare, consternat: să fie țara noastră imposibil de supus recentelor explorări disciplinare? Să fie oare neurofilozofia inutilă, lipsită carevasăzică de „obiect“ și „cadru“, în eterna și fascinanta Români(c)a? 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.