O cultură contagioasă

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În studenţia mea, circula un banc excelent, cu miliţieni. Se apropie un „tablagiu“ (cum li se spunea, pe atunci, vajnicilor apărători ai „ordinii“, mai degrabă decît ai „liniştii“, publice) – plin de importanţa celor două trese ale sale – de un tip care vorbea, fără oprire, în faţa unui acvariu, de unde peştii priveau curioşi în afară, scoţînd, în răstimpuri, bule de aer. „Actele la control, vă rog, şi raportaţi ce faceţi aici, bună seara!“ – îşi recită agentul, pe nerăsuflate, fraza de introducere. „Ah, să trăiţi, nu v-am văzut!“ – răspunde insul politicos, după care, arată, foarte disciplinat, buletinul. „Să vă spun drept, mă chinui de două zile, neîntrerupt, să învăţ peştii ăştia să vorbească!“ Apoi, aplecîndu-se conspirativ spre miliţian, şopteşte: „Acţiune importantă, secret de stat, mă-nţelegeţi...“ „Înţeleg, înţeleg“ – zice repede omul legii, atins brusc de consideraţie. „Am obosit de nu mai pot şi n-am reuşit încă nimic. Pînă dimineaţă, trebuie să-i fac să spună primele cuvinte, altfel... (face, cu palma, gestul decapitării), mă-nţelegeţi...“ „Înţeleg, înţeleg!“ „Nici n-am mîncat de patruş’opt de ore, vă daţi seama...“ „Înţeleg, înţeleg!“ „Apropo, credeţi că aţi putea fi atît de drăguţ, încît să mă înlocuiţi o jumătate de oră, să înghit şi eu ceva? Nu trebuie decît să le vorbiţi fără încetare peştilor, cît mai clar şi cît mai vizibil. Ziceţi orice vreţi dvs., numai să nu vă opriţi din povestit!“ „Înţeleg, înţeleg, sigur, mergeţi, vă înlocuiesc!“ „Oh, mulţumesc, sînteţi nemaipomenit. Revin imediat!“ „Doar să le vorbiţi continuu...“ – strigă individul către poliţai, depărtîndu-se. „Da, da, circulaţi, circulaţi!“ – confirmă omul nostru, pătruns de un înalt simţ de răspundere. După treizeci de minute, logopedul piscicol se întoarce şi are parte de o privelişte de coşmar. Miliţianul îşi abandonase bastonul şi cascheta şi mişca, periodic, din fund ca dintr-o înotătoare, imitînd deplasarea prin apă a sirenelor. Avea ochii bulbucaţi şi, la intervale fixe, îşi rotunjea, grijuliu, gura, eliberînd – în mod evident – bule de aer. Dincolo de grotescul ei, povestioara atinge în fond, e drept, fără intenţie, o problemă antropologică serioasă, aceea a aşa-zisei „contaminări culturale“. Se crede, în general, că marile civilizaţii le influenţează pe cele mici (cuprinse de patima imitaţiei). Cel mai puternic şi mai inteligent îl modelează pe cel slab şi, să zicem, neinspirat. Un scriitor de talia lui Henry James, de pildă, şi-a construit o întreagă operă literară (internaţională), pornind de la consideraţii similare. Fiind american, dar trăind în Europa, prozatorul a observat un lucru ciudat. Compatrioţii săi se alienau, se perverteau, pe parcursul experienţei europene. Ingenuitatea lor nativă, generozitatea şi onestitatea deveneau tot mai puţin sesizabile în ţările vechilor civilizaţii. James a creat, ca atare, o galerie ilustrativă de personaje (americane) care îşi pierd identitatea la contactul „cultural“ cu alte personaje (europene). Cu toţii sînt „contaminaţi“ de un virus mentalitar ce se dovedeşte, pînă la urmă, fatal.

Totuşi, intenţia iniţială nu a fost nici să vă spun bancuri, nici să vă vorbesc despre Henry James. În realitate, am o mare problemă, cum să-i zic, de

. Problema mea are un nume şi chiar un rang princiar.

. Cu ani în urmă (cîndva, în deceniul trecut), această doamnă – venită în ţară la maturitate (înţeleg că s-a născut şi a copilărit în Occident, vorbind româna ca pe o limbă străină) – a apărut în nişte emisiuni televizate (respectabile), în postură de urmaşă a unor faimoase familii boiereşti autohtone. Era prezentabilă (frumoasă, aş spune), îmbrăcată aristocratic, graseia cu graţie, îşi căuta cuvintele (apucînd-o uneori, cu stil, pe franceză), gesticula elevat şi, în primul rînd, povestea nişte lucruri fascinante despre bunicii şi străbunicii ei nobiliari. Avea o familie exemplară pe atunci, cu doi copii teribil de simpatici (au venit cu ea la respectivele emisiuni) şi un soţ foarte distins. Îmi amintesc perfect că, urmărind-o, am fost cuprins de entuziasm. Mi se părea că, prin Briana, aristocraţia românească s-ar fi putut reinventa, cu atît mai mult cu cît doamna în cauză anunţase că va rămîne definitiv în România. Într-o lume de vadimi şi ilieşti, ea părea, de departe, o veritabilă lumină stelară. Apoi, veşti din ce în ce mai derutante începură să distrugă tabloul inaugural. Mai întîi, Briana a divorţat. S-a scris că soţul nu se adaptase la viaţa pe meleaguri dîmboviţene şi, întrucît proaspăt (re)naturalizata sa nevastă refuza întoarcerea la Paris, a trebuit să plece el însuşi. Mai tîrziu însă, Briana a declarat că, de fapt, consortul a dispărut din peisaj, deoarece era homosexual şi partenerul lui făcea presiuni să revină în Franţa. Tăvălugul scandalului mediatic nu a mai putut fi stăvilit. Rechinii din presă au simţit „subiectul“ gras şi au năvălit, agresiv, peste prinţesă. I-au urmărit procesele de partaj, i-au pus întrebări din ce în ce mai scabroase, la care, decepţionant, ea a răspuns. Ba, aparent, a învăţat chiar să deguste noul rol, de „starletă“ a grosolăniei mioritice. A început să aibă relaţii ilariante şi să emită observaţii belicoase. Şi-a schimbat

-ul, devenind, peste noapte, o exponentă a „bandei motocicliştilor“, cu maieuri soioase, tatuaje periculoase, tunsoare

şi grimase bulevardiere. „Şi-a tras“ lanţuri pe gît şi mîini, iar, mai nou, a spus că-l iubeşte la nebunie pe Irinel Columbeanu pe care ar vrea să i-l „sufle“ Monicăi. Ne aflăm în faţa unui caz tipic de „contaminare mentalitară“, însă eu nu-mi pot rezolva, cum precizam, o profundă nedumerire: sîntem noi, românii, cu adevărat, o cultură (grozav de) contagioasă, lichidînd,

, tot ce mişcă în jurul nostru ori era doamna Caragea „coruptă“ din start şi, în naivitatea mea structurală, m-am lăsat păcălit? Stau astăzi perplex, privind-o pe Briana cum scoate bule de aer şi cum, în răstimpuri, îşi unduieşte lasciv înotătoarea. Numai că, spre disperarea mea, oricît m-aş autosugestiona, nu reuşesc deloc să o compar cu o sirenă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.