Neputința e românească?

Publicat în Dilema Veche nr. 774 din 20-26 decembrie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nu știm. Nimeni n-a demonstrat pînă acum faptul că prin părțile astea ar sălășlui, în mințile noastre, o dihanie pe care alte neamuri să n-o mai fi întîlnit altundeva. E drept, păreri se găsesc la tot pasul. De la compatrioți porniți pe drumul identificării unui ceva exclusiv românesc pînă la călători străini ajunși pe-aici de-a lungul timpului sau la cărturari interesați de alcătuirea lumii noastre. Oricît ar zice unii că „N-am mai văzut așa ceva decît în România!“, mereu se găsesc alții care spun că, totuși, s-a mai văzut și prin alte locuri. Iar în ceea ce privește discuția care dezbate existența sau nonexistența psihologiilor popoarelor, probabil că o să continue încă mult și bine. Oricît ar vrea cineva, în anumite momente, să găsească o explicație pentru cît de altfel sîntem, dincolo de speculații, comentarii sub imperiul emoțiilor, proiecții și teorii mai mult sau mai puțin spectaculoase, nu există nici o demonstrație științifică a faptului că neputința s-ar fi născut la sat, pe-aici, pe la noi.

Însă e foarte sigur că există compatrioți, nu puțini, care cred cu tărie că neputința e marcă înregistrată a acestui popor. Atunci cînd exasperarea ieșită din orice formă de neîmplinire atinge cote critice, în momentele în care nu mai funcționează nici o explicație din zona fatalismelor mioritice sau din galeria nesfîrșită a teoriilor conspirației, ultima stație la care se oprește expresul raționamentelor zbuciumate e neputința. Obligatoriu românească. Capătul de linie al acestui parcurs presărat uneori cu asocieri intelectuale cît se poate de ingenioase, alteori cu lucruri învățate după ureche, cu deliruri vaste și cu caterincă, punctul terminus al acestei călătorii de-a lungul căreia facem zgomot, bem, rîdem și plîngem e marea gară a neputinței. Pentru unii, un adevărat monument național. Un spațiu cît se poate de larg și supraîncărcat cu toate ornamentele de care sîntem în stare pe subiectul ăsta.

N-o să acceptăm niciodată că, asemenea oricăror altor oameni de pe lumea asta, și noi putem fi uneori bîntuiți de lașitate, prostie, impostură, microbul trădării, slăbiciune, lipsă de inspirație, hoție, lene. Cînd dăm peste ele, oriunde le-am prinde, le confiscăm pe toate și le naționalizăm. Le facem specific românești. Le-ngrămădim pe toate la un loc și le depozităm în spațiul vast al neputinței, dincolo de care urmează doar neantul. La fel și cu cealaltă dimensiune a bipolarității noastre. Delirul „pozitiv“. Adică dacii, ca primă și unică sursă reală a civilizației, cu toată linia de excepționalisme care fac din noi cel mai vechi, inventiv, talentat și viteaz popor. Dar n-am avut noroc, iar alții ne-au luat mingea. Iar finalul e tot trist, în bocet și în marasmul aceleiași senzații de neputință. O „filozofie“ cristalizată în timp, după o puzderie de întîmplări care au lăsat urme, ne face să credem că, dacă nu putem fi recunoscuți, cumva, nici ca nația cea mai bună din lume, dar nici ca poporul cel mai năpăstuit de soartă, singura soluție e refugiul într-o explicație unică. Neputința românească.

Și ni se pare că, dacă se vorbește despre modele, tipare, matrice culturale, despre categorii în care am putea încăpea și noi, așa cum încap toți ceilalți oameni de pe lumea asta, atunci înseamnă că cineva ne ascunde în mulțime. În umanitate. E clar că ne vrea răul. Are intenția de a ne lipsi de identitate. Și nu ne convine. În cele din urmă, dacă nu avem autostrăzi, sistemul de educație e vai de el, stăm prost cu igiena, e jale prin spitale, zicem că toate astea nu sînt din cauza corupției, a birocrației aberante, a rămînerii în urmă. Ci a neputinței românești. Iar cele mai spectaculoase comentarii de felul ăsta apar în jurul evenimentelor sportive. Acolo se declanșează discursurile filozofului național, care fixează în istorie, pentru eternitate, ideea de neputință românească abisală. Cică ai noștri „cad mereu psihic“. „Nu se bat pînă la capăt.“ „Abandonează lupta.“ Nu sînt la „masa bogaților“, în „ligile mari“. „Nu cîștigă, dom’le! Pentru că sînt români.“ Adică au legată de picioare, cu lanțuri grele, ghiuleaua care ne însoțește întreaga istorie. „Neputința asta românească.“

Sportivii de performanță sînt cele mai la îndemînă victime ale acestor descărcări nervoase. Cîte și-a auzit Simona Halep în anii din urmă, numai ea știe. Handbalistele, la fel. Plus că sînt femei. Foamea și cruzimea de a le acuza și minimaliza sînt duble. Toată rîca obsesiei acestei neputințe generale se așază gospodărește pe umerii lor. Iar cantitatea de zoaie care li se aruncă în cap e greu de cuprins. Nu contează că Simona Halep conduce clasamentul WTA. A cîștigat și un turneu de Grand Slam. Ni se pare prea puțin. Nu e suficient. De ce nu cîștigă absolut toate meciurile? Nu contează că handbalistele ocupă locul patru în Europa, în fața unor echipe redutabile. De ce nu sînt campioane? De ce au pierdut la unguroaice și la rusoaice? „De-aia! Pentru că aici se vede neputința asta românească!“

În zațul acestei suferințe, că nu sîntem pe locul pe care îl merităm, mocnesc toate zbuciumările cărora le dăm drumul cînd apare spectacolul sportiv, pe care îl substituim tuturor cîmpurilor de bătălie ale istoriei. Am vrea ca fetele noastre să muște din adversare. Să rupă tot. Să ne aducă victoriile pe care nu le-am obținut, ca bărbați, în alte locuri. Dar nici măcar asta nu ni se întîmplă numai nouă. Trag și alții de suferințe asemănătoare. Au și alții neputințele lor. Iar în ceea ce-i privește pe unii de-ai noștri, dacă se dovedește că pînă și sarmaua sau mititelul nu sînt pur românești, există compatrioți care cred că au dat lovitura definitivă. Dacă nu există chiar nimic românesc, atunci să luăm și noi ce-a mai rămas din nimicul ăsta. Să luăm neputința. S-o facem pur românească. Și ce bine le prinde unora chestia asta! Mai ales unora dintre noi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.