Nea Nae și nea Niculae

Publicat în Dilema Veche nr. 353 din 18 - 24 noiembrie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

E un soare blînd şi neobişnuit de cald pentru luna noiembrie. Nu mai sînt frunze, dar în pomii din livadă atîrnă prune uscate pe ramuri. Nea Nae nu le-a mai putut culege anul ăsta. E un ţăran mic şi slab, cu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi şi hexagoane ce semamănă cu crăpăturile noroiului uscat. În faţa proprietarilor de la Bucureşti găseşte un pretext oarecare pentru prunele neculese. Le promite că le va da oricum, la primăvară, cantitatea obişnuită de ţuică.  

„Încă n-a fiert – le zice. Domnule, am avut numai necazuri vara asta. Femeia mea e fricoasă şi nu vrea să-şi facă singură injecţia, că a ajuns la insulină. Şi tot mereu trebuie să apelăm la cîte cineva. Altfel, se ţine bine, e foarte frumoasă pentru 70 de ani, cîţi are. Chiar şi mie încă îmi place. Da, să vă spui, m-au întrebat ăştia de la telefoane dacă vreau abonament la Internet. Ce să fac eu cu Internetul. Le-am zis că nu şi atunci m-au întrebat dacă nu vreau să-mi schimbe, nu ştiu cum, abonamentul, să ies mai ieftin. Mi-a luat Dumnezeu minţile de am zis că da, aşa, cu toată gura şi acuma plătesc dublu. Păi cred că mai bine îi lăsam să-mi bage Internet. Şi acuma am şi pensia mai mică, că mi-a tăiat-o Anticristul ăla. Ştiţi cine e, nu? Mai era o fată de umbla pe aici prin sat cu o geacă dintr-aia portocalie, de-o primise gratis, şi i-am zis să şi-o dea jos c-o bate lumea. Da, ieşim în stradă, că nu mai merge. Iese toată lumea. Vedeţi, de-aia e şi vremea asta frumoasă, o să se schimbe ceva. După treişopt de ani de muncă grea, categoria întîi, aveam numa’ unşpe milioane şi o sută treizeci şi nu-ş... cît de lei. Păi, acum îmi ia şi impozit... Nenorociţii!“ 

Observăm că au răsărit brînduşele, ca şi cum ar fi primăvară. Jos în vale pasc nişte cai albi şi negri, ca pe tabla de şah. 

„Cine şi-a construit acolo casa aia de lemn?“ 

„Aa, e o fată de la Bucureşti. A dat două miliarde numai pe manoperă.“ „Hai, vezi-ţi de treabă nea Nae, cum să fie atît?“ 

„Dacă nu credeţi, să vorbim cu nea Niculae, că el are grijă acolo de tot şi ştie. Vă arată şi casa.“  

Îi spunem că vrem şi nea Nae se îndreaptă iute către o casă alăturată să-l găsească pe nea Niculae. Se întoarce după cîteva clipe, la fel de agitat. 

„Vine, vine, dar cică dormea. Cum o fi să stai la prînz în pat, nu ştiu? Eu nici nu intru în casă peste zi.“ 

Înaintea lui nea Niculae apare un căţel negru care ne latră, zor nevoie mare. Parcă e o vînătă cu picioare. După vreo cinci minute apare şi stăpînul, abia trezit din somn, scărpinîndu-se în cap. Cu părul alb ca şi nea Nae, cu ceafa la fel de bronzată şi ridată, dar mult mai înalt, cu ochii albaştri şi mişcări ticăite.  

„Bună ziua. Vă latră Bănel? Nu vă face nimic să ştiţi. Ăsta e sonerie la casa omului. Cînd se apropie cineva îl simte şi de la 500 de metri şi face scandal. Anul trecut l-a călcat tractorul şi s-a luptat între viaţă şi moarte. A cîştigat şi uite ce vioi e acum. Bănel, taci, mă!“ 

Desface încetişor plasa de sîrmă care închide şantierul. Ne pofteşte în casa de bîrne ridicată şi nefinisată. Ne arată unde o să fie baia, unde bucătăria, cum s-a pus paratrăznetul şi cum s-au îmbinat bîrnele. Ne face atenţi la podeaua de la etaj ale cărei scînduri nu sînt încă prinse. Parcă am mai trăit scena asta de un milion de ori. 

„E o fată cu o mamă, care-şi fac casa asta. Nu vin mai des decît o dată la trei săptămîni. Le-au ridicat-o nişte constructori din Pătîrlagele, în doar două săptămîni. Şi uite ce mîndreţe de casă a ieşit. Să ştiţi că se tot cumpără terenuri pe aici, lumea îşi face case peste tot. Am şi eu un teren cu livadă pe care l-aş da.“ 

„E bine că vin, domnule – intervine nea Nae. Se mai înmulţeşte lumea şi pe aici că altfel am rămîne numai noi doi, nea Niculae şi cu nea Nae, cu Mia şi cu Tanţa... tot satul. Păi cum ar fi? Aşa, mai ai şi tu grijă de un şantier, – şi arătînd spre o stivă de scînduri încă nefolosite la construcţie – mai ai şi lemne de foc gratis, pentru iarnă.“  

„Să nu care cumva. E lemnele femeii. Cum să iau d-acolo, ce, io nu pot s-aduc din pădure?“ 

Se mai discută puţin despre costul materialelor (cîtă pădure s-a tăiat pentru toate acele bîrne groase), despre teren, despre gard, despre alţi bucureşteni care n-au mai dat de ani de zile pe acolo („fata lor cică a fătat prin America şi i-a chemat şi p-ăi bătrîni să aibe grijă de plod“ – zice nea Nae), despre plantatul merilor lîngă pruni, despre ţuica de la primăvară... Aşa, tot vorbind şi negociind printre vorbe, ne îndreptăm spre maşină. Cei doi nea, cel mic şi cel mare, se ţin după noi, fiecare cu mersul lui caracteristic, unul rapid şi direct, celălalt agale şi bălăbănit, ca două personaje de desene animate care se completează reciproc. 

Ne urcăm în maşină şi o pornim pe un drum accidentat şi plin de praf, printre maluri şi garduri, să vedem şi restul satului. Livezi nesfîrşite, plantate neregulat; case bătrîneşti cu cerdac, aşezate pe margini de văi verzi şi domoale; case părăsite şi năruite, cu acoperişul căzut înăuntru; o biserică mică şi renovată cu o curte sălbatică şi o clopotniţă într-o rînă, parcă mereu gata să cadă; trei case noi, vopsite şi lăcuite, cu alei de beton – ca nişte automobile noi într-un centru de fiare vechi; un drum pietruit şi uscat care tot urcă şi parcă se tot îngustează... La un moment dat, calea ne e blocată de un Aro lîngă care stau vreo cinci tineri negricioşi, cu sticle de bere în mîini. Se uită la noi cu ochi tulburi şi nici gînd să ne facă loc să trecem. Zac la fel de nemişcaţi ca şi prunii de pe margine. Mai bine să întoarcem. Vreo trei manevre şi gata. La vale trecem pe lîngă alte case şi livezi, de data asta într-o lumină mai roşiatică, pregătitoare a unui apus cald la sfîrşit de toamnă. 

Prin geamurile hurducăite ale maşinii se perindă aceleaşi profunzimi rurale pe care le ştiu de cînd mă ştiu. Un peisaj a cărui statornicie mă umple de linişte.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.