Muncă elaborioasă
Continuă să se producă în româna actuală unele contaminări involuntare de termeni, de obicei implicînd cultisme cu a căror utilizare mulţi vorbitori par să nu fie suficient de familiarizaţi. Am semnalat altădată ciudatul interlocuitor sau involuntar comicul a admolesta; o recentă declaraţie politică mi-a atras atenţia asupra adjectivului elaborios. Bănuiala că era vorba doar de o bîlbîială, de un accident de pronunţie, nu se confirmă nici de această dată: în Internet sînt sute de atestări ale inovaţiei, la toate formele flexionare ale adjectivului. Forma hibridă – rezultat al contaminării dintre adjectivul laborios şi participiul adjectival elaborat (poate şi sub influenţa adjectivului englezesc elaborate) – se găseşte în tot felul de texte: jurnalistice – „instituirea sistemului necesită pregătiri elaborioase“ (evz.ro); „datorită jocului elaborios de la mijlocul terenului“ (turdanews.net) –, tehnice – „realizarea unui foraj de puţ de apă şi echiparea acestuia reprezintă un proces foarte elaborios“ (geoprob.ro); „construcţia unei case este un proces elaborios“ (creativearchitecture.ro) –, declaraţii politice – „Am avut un început de an destul de elaborios“ (ziarobiectiv.ro) – şi de alte tipuri: „pătrund în diferite locații dînd cele mai mari și elaborioase jafuri“ (cinemagia.ro); „sufleuri complicate, fripturi elaborioase şi prăjituri sofisticate“ (ziare.com); „o muncă elaborioasă de documentare“ (noutati-ortodoxe.ro) etc. Cuvîntul este folosit şi adverbial: „este opţiunea ta dacă îţi plac lucrurile muncite elaborios, precum modelul acestei decoraţiuni“ (price.ro).
Cuvîntul rezultat din contaminare este folosit cu sensul principal al lui laborios, actualizat cînd adjectivul este aplicat unor manifestări şi creaţii umane :„care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală“ (DEX). Laborios este un împrumut cult modern din franceză (laborieux) şi latină (laboriosus); termenul francez provine, evident, tot din etimonul latinesc. Sensul al doilea al adjectivului, caracterizînd persoane, este ieşit din uzul curent, dar consemnat de dicţionare: „care lucrează (și produce) mult; sîrguincios“ (DEX). Dicţionarele mai vechi (de exemplu, cele reproduse de dexonline.ro) îl ilustrau prin sintagme ca școlar laborios (Şăineanu, ed. VI, 1929) sau elev laborios (Scriban, 1939). Primul sens al adjectivului poate căpăta conotaţii pozitive (munca fiind o valoare), dar şi negative (în măsura în care munca migăloasă e obositoare sau dovedeşte lipsă de spontaneitate şi creativitate). În franceză, termenul laborieux a dezvoltat şi utilizări peiorative; în română conotaţiile sînt aproape exclusiv pozitive.
Desigur, laborios şi a elabora sînt înrudite etimologic şi semantic: în ambele se păstrează rădăcina latină labor „muncă“. Verbul românesc a elabora este tot un cultism modern, împrumutat în secolul al XIX-lea din latină şi franceză. Sensul mai larg din latină („a lucra cu grijă, a perfecţiona“) şi din franceză („a transforma printr-un proces îndelungat; a produce“) s-a specializat oarecum în româna de azi, restrîngîndu-se, aşa cum consemnează DEX-ul, la „a realiza, a da o formă definitivă unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcătui, a întocmi; p. ext. a redacta“ şi (în domeniul tehnic) „a efectua operațiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obținerea unor aliaje în stare topită în vederea turnării lor“. Dicţionarele interbelice ilustrau disponibilitatea semantică mai largă a cuvîntului, preluată din franceză; Şăineanu oferă exemplul stomacul elaborează alimentele (la Scriban, în versiunea notînd oralitatea regională: stomahu elaborează alimentele).
Latiniştii din secolul al XIX-lea au propus introducerea în limbă a mai multor termeni din familia latinescului labor: în Dicţionarul lui Massim şi Laurian (volumul II, 1876) sînt incluse substantivele laboare („lucru, mai vîrtos lucru dificil; fatigă“), laborant, laboraţiune, laborator, verbul a labora, adjectivul laborios. Laborator avea sensul actual („loc unde se laboră“), dar şi pe acela de „lucrător“; de altfel, dicţionarul era publicat la Noua Tipografie a laboratorilor români (în ortografia latinistă: Noua Typographia a laboratoriloru romani). Volumul I al dicţionarului latinist, din 1871, cuprindea deja substantivul elaboraţiune, adjectivul şi substantivul elaborat şi verbul a elabora: „a lucra cu acurateţe, a prelucra, a perfecţiona“, cu exemple ca stomacul elaboră alimentele; junele nostru a elaborat o poemă.
Substantivul labor (neutrul cuprins în dicţionarul de neologisme al lui Negulici, la 1848) sau laboare (adaptat ca feminin) şi verbul a labora nu au reuşit să intre în uz; construcţiile actuale de tip muncă laborioasă sînt uneori criticate ca pleonasme (vizibile doar prin actualizarea etimologiei). Nu e cea mai gravă problemă în cazul muncii elaborioase.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
