Moştenirea Regelui Mihai I

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Moştenirea Regelui Mihai I jpeg

Mai întîi, un rîu de lacrimi pornite din suflete. Prin preajmă, oftaturi din rărunchi și discursuri înflăcărate despre „repere și modele“. Nu poți purta o discuție „selectă“ în România de azi fără să menționezi cuvintele astea. Apoi, un șir de constatări doldora de fatalism, în urma cărora nu mai e nimic de făcut, nu mai are nici un sens să încercăm ceva, „a murit și ultima speranță“. Un torent de lacrimi și suspine curge și dinspre cei care, deunăzi, erau vajnicii detractori ai „ex-regelui“. Că așa-i ziceau, „ex-regele“. Asta dacă nu foloseau, hlizindu-se cu gura pînă la urechi, celebra poreclă pe care n-am s-o reproduc aici. Cei mai vigilenți compatrioți, care ne explicau ieri ce nașpa și anacronică e monarhia, sînt, azi, cei mai hotărîți monarhiști, udînd cu lacrimile lor asfaltul de sub roțile afetului de tun pe care stă sicriul Regelui. Te ia cu amețeală și nu-ți vine să-ți crezi ochilor.

Dar acest fapt nu e doar un triumf al mărețelor ipocrizii și ticăloșii cu care ne am obișnuit de veacuri. Într-o măsură mult mai mare, e o uriașă victorie pe care Regele a repurtat-o asupra propriului său popor. Vreme de cîteva zile, un anumit fel de simplitate aproape neverosimilă, o încredere în idei clare, o umbră de demnitate și o mirare profundă că așa ceva încă se mai poate întîmpla, toate astea au fost senzații pe care le-am simțind dîndu-ne tîrcoale. Cel pe care unii îl miștocăreau și-l numeau în toate felurile a devenit „Majestatea Sa“, „Regele nostru“. Prima dată îți vine să faci gesturi rudimentare – n am să le numesc nici pe astea – față de cei pe care îi știai cît se poate de bine că, ieri, erau furibunzi denunțători ai „acestui individ“. Apoi îți iei seama și te luminezi cumva, înțelegînd măreața victorie pe care Regele a repurtat o asupra alor lui. Ne-a învins, fie și pentru cîteva zile. Ne-a făcut să-l ascultăm. Să ne mai ținem gurile. Să ne gîndim la lucruri importante pentru toți și să fim, fără să ne dăm seama, împreună. Doar că a trebuit să moară pentru a reuși așa ceva.

În acest sens, e infinit mai importantă victoria Regelui decît orice vînătoare de vrăjitoare. Pentru că a reușit să ne facă să păstrăm cîteva momente de liniște. Pentru că ne-a învins fără să folosească altă forță decît cea a ființei sale. Și pentru că i a făcut, într-un mod miraculos, să se simtă supuși ai lui chiar și pe cei care-l înjurau. E o senzație colosală. Și e un privilegiu autentic să trăiești așa ceva. Cînd am văzut o rînduială pe care credeam c-o uitaserăm, imediat ne-am așezat în ordine și disciplină, de parcă făceam așa de veacuri. Puterea unui simbol, legitimitatea sa reală, plasarea sa deasupra concreteților de la jurnalele de seară, felul său de a-și asuma propriul statut, dar și greutatea istoriilor pe care le duce cu sine, toate astea și încă multe altele l-au făcut să emane un soi de lumină despre care mulți erau în stare să jure că nu există. Iar puterea ritualului a dat lovitura de grație, transformînd totul într-un spectacol pe care l-am trăit participînd, fiecare în felul său, pentru că simțeam că facem parte din el. E felul acela de apartenență care te sperie cumva. Te temi să nu ratezi asemenea momente. Chiar și prin ceea ce gîndești. Și asta te face atent și activ. Te face să participi la ritual și la ceea ce e în jurul lui, indiferent de cețurile pe care le-ai avut în minte adineaori. E ca o doză mare de firesc, la care nici măcar nu ai crezut că o să ai acces vreodată.

Apoi vin cei cu discursurile. Nu poți evita așa ceva. Important e să fie spectacolul ritualului atît de puternic, încît majoritatea discursurilor să facă parte din fundalul sonor. Iar aici, în fundal, auzi de cele mai multe ori niște tînguieli care plîng stingerea „ultimei speranțe“. Cînd o spune cineva cu dragoste, e expresia unui fel de suferință a cuiva care a pierdut ceva de mare importanță. Dar, deseori, asta e vocea celui care vorbește din inima confortului de a fi supusul real al „sistemului“. E metoda cea mai la îndemînă pentru a-ți justifica pasivitatea și lașitatea. Păi, dac a murit și ultima speranță, putem să ne așezăm liniștiți la televizor, să facem galerie pentru taberele favorite, să trăim în mizeria unor spitale și în bezna unor școli rudimentare, să admirăm hoții care fură la scară epică, să-l invidiem pe cocalarul analfabet care face ordine cu pumnul, să parcăm mașinile ca niște boi, să ne jucăm în picioare copiii, să scurgem canalizarea în rîul satului, să dărîmăm clădirile alea „vechi“ și să facem ceva „frumos“, „deosebit“, cum am văzut în niște filme coreene, turcești și indiene. A murit ultima speranță? Aaa… Păi, de ce nu zici așa, nene? Gata, putem să ne vedem liniștiți de treabă, ca pînă acum, dar și fără grija că mai e ceva în suflet, și s-ar putea să ne mustre un pic, seara, cînd punem capul pe pernă. Dacă a murit și ultima speranță, putem să dormim, în sfîrșit, complet liniștiți.

Moștenirea Regelui e grea. E o povară pe care trebuie să o ducem în spinare. Mersul în cortegiu, lacrimile, momentele înălțătoare, discursurile avîntate sînt minunate. Ești parte din spectacol. Simți fiorul solidarității, al participării împreună cu alții la ceva înălțător. Discerni, ca prin ceață, că există niște idealuri, o rînduială a lucrurilor, ceva la care te poți raporta și cu care te poți identifica. Simți că aparții unei lumi, prețuind niște valori pe care parcă le simți mai vii. Și, cu toate că e un moment trist, adie un soi de euforie a așezării în spatele unor simboluri care te reprezintă. Abia pe urmă e mai greu. Cînd trebuie să duci speranța mai departe. Cînd trebuie să participi și tu la flacăra aia care ține vii idealurile în preajma cărora te-ai simțit bine să te învîrtești, vreme de cîteva zile, cît a fost doliu național. Moștenirea Regelui trăiește doar dacă e alimentată cu fapte pe măsura ei. În fiecare zi, nu doar la ocazii.

Foto: E. Enea

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.