Morbiditate politicoasă

Publicat în Dilema Veche nr. 534 din 8-14 mai 2014
Alte confuzii jpeg

Colegul meu, Martinel Pletuţ, universitar filolog cu mare putere de cuprindere intelectuală, s-a născut – după cum mi-a mărturisit el însuşi recent – cu o virtute care, practicată excesiv şi aproape compulsiv, în viaţa de zi cu zi, s-a transformat în viciu. O calitate, cu alte cuvinte, devenită, prin suprasolicitare, un veritabil defect. Recunosc faptul că, ascultîndu-l pe nefericitul Martinel, am ajuns să-mi revizuiesc păreri mai vechi. Scriam aici, în urmă cu ceva timp, că rapiditatea cu care noi, românii, trecem, în discursul comunitar, de la normele politeţii la cele ale familiarităţii ne situează, ca exerciţiu al civilităţii, în spatele unor naţiuni apusene. Ne asumăm, observam eu, prea uşor şi fără o convenţie mutuală prealabilă cu interlocutorii noştri, renunţarea la instrumentarul lingvistic afabil şi, mai ales, la forma de plural a verbelor la persoana a II-a (formă experimentată, uneori, în spaţiul civilizat, ca unică opţiune în limbă!). Ei bine, calitatea ori virtutea aşa-zicînd „excesivă“ a profesorului Pletuţ ar fi tocmai politeţea absolută, dublată, se înţelege, de o delicateţe pe măsură. Cazul lui se manifestă, de aceea, ca un contraexemplu la teoriile mele anterioare. „Nu reuşesc deloc să trec de la dumneavoastră la tu, în relaţia cu ceilalţi, nici măcar cînd ei insistă asupra acestui detaliu. Nu-i pot tutui nici pe cei mai tineri, precum studenţii mei, bunăoară“, mi s-a confesat omul, cu o înfăţişare descompusă de frică. Era alb ca varul şi încerca, fără succes, să-şi mascheze o vînătaie din jurul ochiului stîng. Mi-am dat seama că se întîmplase un lucru mult mai grav decît simpla vieţuire sub presiunea obsesională a politeţii şi, prin urmare, am stat să-l ascult cu atenţie. „Dacă un ins cu care am vorbit o perioadă mai lungă sau mai scurtă de vreme cu dumneavoastră îmi cere subit să-i spun pe numele mic, se prăbuşeşte cerul pe mine, sînt cuprins de frămîntări apocaliptice. Am senzaţia că nu mai discutăm normal din cauza acestei minore, practic, modificări de limbaj, că nu mai existăm de facto noi, cei doi interlocutori de pînă atunci. Conversaţia capătă o notă de falsitate, nu mă mai pot concentra pe subiectul real al discuţiei.“

Martinel oftă din adîncul sufletului, adăugînd: „Bun, admit, am fost întotdeauna un om ruşinos, cu un surplus bolnăvicios de delicateţe, preschimbată, iată, aşa cum constatam deja, paradoxal, în defect structural, în viciu de fond al personalităţii mele. Am trăit multe experienţe stranii din cauza bolii politeţii. Am părut stupid în diverse contexte, am creat confuzii şi am stîrnit hazul, pur şi simplu, în altele, pentru că – forţat de situaţie – recurgeam la discursuri ambigue, din care eliminam, înfricoşat, toate verbele şi pronumele cu adresabilitate directă. Ca atare, în interacţiunile cu cei care insistau foarte hărţuitor să ne tutuim, atingeam grade de paroxism, similare delabrării. De pildă, dacă participam la vreun doctorat în ţară, iar îndrumătorul (care convenise să ne apelăm la per tu) mă întreba cum găsesc noul lui cabinet făcut cu fonduri extrabugetare, eu intram într-o vrie stilistică, demnă de scenetele bufe – «Realizarea unui astfel de cabinet are ceva remarcabil în ea, denotă preocupare profesorală şi spirit administrativ. Cred că universitarii autohtoni ar trebui să urmeze exemplul de faţă. Multiplicarea iniţiativei ar îmbunătăţi dinamica noastră educaţională.» Sau, dacă mă aflam la o masă cu profesori din diverse zone şi cineva (tot un insistent pe ideea tutuielii) îmi adresa o remarcă de genul «Tu, Martinelule, eşti astăzi foarte tăcut. Un cîrcotaş ar putea susţine că nu prea agreezi compania», eu izbucneam neverosimil: «Oh, nu, dimpotrivă, ador întîlnirea prezentă. Oamenii serioşi îmi dau o neostoită încredere în valorile vieţii.»“ Colegul meu se opri trist. „Pînă într-o zi“, reluă el ezitant, „cînd mi s-a înfundat. Domnul Aristotel Mîrţoescu – îl ştii, conferenţiarul ăla de la Studiul materialelor, recunoscut pentru impulsivitatea sa! –, netam-nesam, mi-a propus amiciţia şi, implicit, adresarea reciprocă pe numele mic. Crezînd că o să-mi meargă şmecheria ca de obicei, am început să-i vorbesc cu înflorituri şi zorzonele, pînă cînd l-am băgat total în ceaţă.“ Martinel făcu iarăşi o pauză încărcată de suspinuri şi mă privi abătut.

„Am văzut că se întunecă la faţă“, reveni Martinel cu dificultate, „şi că mă priveşte tot mai chiorîş, dar mi-am continuat speech-ul defazat. Odată îl aud răstindu-se: «Aha, mata provii dintre sicofanţii umanişti, care nu se coboară la nivelul unui inginer prăpădit şi, cum aveţi voi grijă să precizaţi cu superioritate, semianalfabet! Eşti un telectual cu gusturi rafinate, lipsit de organ pentru muncitorime. Un musiu academic, cu degetuţe de demoazelă. Păi, atunci să reţii, maimuţoiule, că n-om fi noi, inginerii, mari erudiţi, ca să putem să ne tutuim cu savanţii filologi, dar lovim straşnic cu ciocanul!» Pînă să mă dezmeticesc, mi-a ars un pumn cumplit în ochiul stîng şi… vezi singur urmările…“  Am neglijat „urmările“ respective, întrucît, brusc, mi-a năvălit sîngele în cap. Adică Pletuţ ăsta nu reuşea să-i zică lui Aristotel de la Materiale pe nume (invitat fiind chiar de mardeiaşul în chestiune să o facă), însă pe mine, şeful lui direct, mă tutuia, cu obrăznicie, de decenii bune! I-am fixat, aşadar, atent, ochiul drept – sănătos încă – şi am eliberat înspre el un croşeu formidabil, cum nu mai executasem din tinereţe.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.