Marele nepotrivit

Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Abia plecat de la Casa Albă, fostul președinte Trump pare să-și facă planuri pentru o revenire. Nici nu era de așteptat altceva din partea lui. La începutul lunii martie a ținut un discurs în fața fanilor săi, în Orlando, în care și-a acuzat succesorul, înșirînd în stilu-i caracteristic o mulțime de neadevăruri și cifre false.

Incredibila sa ușurință de a-și fabrica propria realitate i-a fascinat pe mulți, iar această „abilitate” s-a potrivit cu o tendință mai generală a epocii actuale, care a și fost denumită a post-adevărului. E poate prea devreme ca să putem ști dacă se confirmă acele analize politice care, încă de la începutul mandatului Trump, spuneau că acesta va rămîne doar ca un exemplu de așa nu, sau dacă un asemenea stil de a face politică va continua și va ajunge să lase urme și mai serioase în istorie. Acum se poate însă cerceta mai la rece și mai în amănunt fenomenul Trump.

Faimosul reporter Bob Woodward, cel care alături de Carl Bernstein a realizat ancheta jurnalistică de la Washington Post în cazul Watergate, a scris recent o a doua carte despre Donald Trump. Prima – Frica. Trump la Casa Albă – descria primii doi ani de mandat ai lui Trump. Cea de-a doua, apărută spre sfîrșitul anului trecut, se intitulează Furia. Dincolo de mulțimea informațiilor obținute de la colaboratori ai lui Trump, ea se bazează pe ceea ce jurnalistul a aflat din cele 18 interviuri pe care le-a făcut direct cu președintele.

Cu autoritatea bătrînului reporter (mai în vîrstă cu trei ani decît Trump), care a avut o contribuiție importantă la demisia lui Nixon și care este considerat un adevărat cronicar al tuturor administrațiilor prezidențiale americane de atunci încoace, Woodward a reușit să se apropie de Trump și să urmărească în amănunt felul său de a fi și de a lua decizii. De fapt, nu a făcut decît să  demonstreze cu probe ceea ce foarte multă lume intuise de la început. Fiindcă, nu-i așa, Trump nu e deloc un tip greu de descifrat. Mecanismele lui psihologice sînt extrem de evidente, pot fi detectate, vorba aceea, de la o poștă (poate tocmai de aceea e atît de fascinant). Dar demersul lui Woodward merita oricum făcut.

Spre cinstea lui, Donald Trump a stat de vorbă ore în șir cu reporterul, cu toate că era conștient că nu va ieși o carte favorabilă pentru el: „Ar fi o onoare să obțin o carte bună din partea ta, dar asta probabil că nu se va întîmpla, dar și asta este bine. Mulțumesc, Bob”.

În unele conversații, Woodward și Trump se ceartă pur și simplu, reporterul cerîndu-i să recunoască că a greșit într-un caz sau altul, ori sfătuindu-l să-și ceară scuze public pentru a atenua o dispută politică păgubitoare, în vreme ce președintele se menține de fiecare dată nedezmințit pe poziții, susținînd că nu a făcut decît lucruri bune și importante. Nu chiar tot ce relevă această carte îi este defavorabil fostului președinte. Acesta pare să aibă un soi de candoare. Dorințele sale au fost să facă bine, nu a vrut să facă rău, dar aproape orice încercare i-a fost compromisă de propria personalitate supradimensionată și contradictorie. S-a autosabotat tot așa cum și-a subminat consilierii și colaboratorii de calitate pe care i-a avut, care s-au străduit să-și facă datoria și ar fi putut să-l ajute în mandatul său.

În fine, din carte reiese cum celebrele mesaje de pe Twitter, care l-au făcut atît de popular pe Trump în anumite medii, i-au adus în cele din urmă și cele mai mari prejudicii. Concluzia cu care încheie Woodward e simplă și evidentă, dar, cum spuneam, a ajuns la ea nu pe calea intuitivă, ci printr-o demonstrație laborioasă, desfășurată pe mai bine de 400 de pagini și, de aceea, greu de contestat: „Trump este omul nepotrivit pentru funcție”.

Dacă tot îl analizăm pe fostul președinte american, nu se poate omite că există și studii care au exprimat concluzii mai puțin elegante la adresa lui. De exemplu, Aaron James, profesor de filozofie la Universitatea Irvine din California și care s-a ocupat mult timp de teorii ale prostiei, a scris o carte intitulată Assholes: A Theory of Donald Trump. El a declarat, într-un interviu, că Donald Trump este „un tîmpit suprem, un supratîmpit (...). Înțeleg prin asta faptul că este un idiot care inspiră, în același timp, respect și admirație pentru stăpînirea artei prostiei, în ciuda competenței celor de o seamă cu el. Tîmpiții trebuie să rivalizeze pentru a obține titulatura de idiot-șef  sau de baron al tîmpiților, dar puțini ajung la glezna lui Trump, înșiruind prostie după prostie”.

Apropo de înșiruirea de neadevăruri specifică lui Trump, fenomen care l-a zăpăcit și pe Woodward, e de adăugat că și un alt filozof, de astă dată francez, Pascal Engel, spune, amintind teoria bullshiter-ului a lui Harry Frankfurt, că „practicarea bullshit-ului nu constă nici în a face și nici măcar în a spune prostii, lucruri absurde sau stupide, ci în desconsiderarea sistematică nu numai a regulilor adevărului și falsului, ci și a valorii adevărului însuși”. Engel ajunge la concluzia că acesta e stadiul suprem al prostiei și că „Ilustrul Gaudissart de Balzac, personajele lui Daumier, Omul de încredere al lui Melville îl personifică pe prostul complex în ficțiune, iar Donald Trump, în realitate”. Dar iată că un individ despre care se poate spune așa ceva a ajuns să conducă cea mai puternică țară din lume.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.