Vacanţa-i un castel de apă şi nisip sub cerul bleu pastel în care-s fel şi fel de îngeraşi în slip, care, pe ţărmul unei înalte mări bleu ciel, din praful blond al lunei, cum noi, din cel al dunei, durează un castel, luînd apă,-n găletuşă (din marea ce, mereu, trasează alba tuşă a plajei, jucăuşă şi fără var sau teu), în găletuşa-ntoarsă asupră-ne, din cînd în cînd, care se varsă pe pielea noastră arsă de soare; şi un gînd ne trece, ud, prin minte, cînd plouă cu găleata: că vara se dezminte (sau meteo ne minte) şi că e mai cuminte să luăm, în fine,-aminte cum că vacanţa-i gata.