M-a terminat, bă, munca asta!

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E luni. Nu știi sigur dacă e cea mai tristă zi din săptămînă. Cea mai tristă și mai plină de nervozitate. Rivalizează serios cu marți, care conține și o anumită doză de deznădejde. Pentru că marți pare un fel de luni care se repetă, în buclă, la nesfîrșit. Ți se pare că universul, în procesul lui de extindere, are chipul unei zile de marți. Adică ceva ce tinde spre un sfîrșit de săptămînă atît de iluzoriu, încît încetează să mai fie chiar și o teorie. Abia atunci începe să te sperie ideea de infinit. Ia să te gîndești la nemărginire vinerea sau sîmbăta, în timp ce învîrtești un pahar cu vin. Cu totul alta e treaba. Marile noțiuni devin mult mai prietenoase în week-end.

Dar acum e luni. Sfîrșitul de săptămînă e atît de departe încît pare un citat tocit, din cărțile de popularizare a științei, în care mai dai, din cînd în cînd, peste cuvintele „inconștient colectiv“. Sună abisal și definitiv. Șuvoaiele de mașini spumegă în claxoane de toate felurile, la ieșirea dintr-o capitală căzută profund în disperarea de a merge la lucru. Un oraș scufundat în esența cernită a zilei de început a săptămînii. Natura participă cu un mare entuziasm la prăbușirea asta în neantul unei zile de luni. Cerul e vînăt, bate un vînt rece și plouă mărunt. Din mașinile care se înghesuie crunt să iasă din oraș curg afluenți de venin, alimentînd oceanul de ură în care plutim cu toții. E suficient să vezi privirile șoferilor. E ca și cînd te-ai uita în ochii Gorgonei. Ostilitatea e o noțiune blîndă. Irisurile trag de pupile, care se cască aidoma unui elan de săritură, lărgind orificiile prin care se împroașcă afară priviri mai arzătoare decît lava unui vulcan dezlănțuit. Toată lumea dușmănește pe toată lumea. Îl urăști pe fiecare în parte. Pentru că te ncurcă. Pentru că se bagă-n față. Pentru că s-au trezit și ei să umble cu mașina cînd ai tu treabă și te grăbești.

Deci e luni. Și plouă. Toate sfincterele orașului expulzează șuvoaie de mașini în care cineva urăște sau înjură pe altcineva. Claxonul e o prelungire a plămînilor, o pîlnie prin care ai vrea ca urletele tale să se scurgă spre ceilalți, ca limbile de foc ale balaurilor, ale dragonilor, ale tuturor jivinelor scornite de mintea umană prin povești. Podurile palmelor se pietrifică în apăsarea mijlocului volanelor, ridicînd la cer strigătele unei disperări universale. Unii înțepenesc așa, minute în șir, pierduți în frenezia acestei iluzii de eliberare. De fapt, războiul claxoanelor te îndîrjește și mai mult. Alții lovesc cu pumnii în mijlocul volanului, ritmic, imaginîndu-și că astea ar fi tot atîtea atingeri la marele fix ale țintelor care sînt fețele celorlalți. Ura clocotitoare face ca atmosfera să fie un amestec alcătuit în ciuda oricărei înțelegeri a fizicii. Pentru că totul e un talmeș-balmeș de gesturi fulgerătoare, cu detalii care se petrec ca-ntr-o reluare, totul e o succesiune de timpi scăpărători sau, dimpotrivă, întemnițați într-un chihlimbar al unei clipe, o succesiune de lumi paralele care fac infinitul să scîrțîie, să hîrșcîie de la îngrozitoarea frecare a trecerii unora pe lîngă altele. Și de fiecare dată ai senzația că dorința de a face moarte de om e ca o flacără zurlie, pornită să se joace pe lîngă fitilul care duce la ghiveciul ăsta de isterie și disperare.

Fără putința de a schimba cursul lumii ăsteia, e luni. Și plouă. Și bate un vînt rece. Știu că am zis și mai devreme. Ai scăpat din bolgiile orașului și gonești pe drumurile aproximative ale țării tale, lăsînd în urmă o dîră de secreții din oceanul de ură din care ai izbutit să evadezi. La radio se aude o emisiune mult mai dulce decît mierea și decît glonțul patriei. (Considerați, vă rog, că aici e o facere cu ochiul. Un emoticon.) Se vorbește despre ospitalitatea țăranului român, despre cultul muncii. Ai schimba urgent pe un alt post, dar dai în tine însuți peste eterna replică: „Hai să vedem pînă unde se poate merge“. Se poate pînă-n pînzele albe. La un moment dat, intri într-o benzinărie. Aici e alt spectacol al eternei și fascinantei lumi în care viețuim. Marele show al nesimțirii abisale de a-ți lăsa mașina la pompă, al mitocăniei de a face niște cumpărături, cu citirea tuturor etichetelor din univers, a te duce la toaletă, a-ți lua o cafea, a fuma o țigărușă, pentru ca într-un grand finale să vii molcom, triumfător, purtat de muzica sferelor, să-ți iei mașina de la pompă, să poată alimenta și alt compatriot plin de o ură vîscoasă.

E aberant de luni. Ajungi, în sfîrșit, la casă. Plătești. În urechi îți clipocește mierea zaharisită a emisiunii de la radio, despre ospitalitatea ancestrală și patima de a munci. În spate, un tip cu gluga de hanorac trasă pe cap. La casă, un tînăr zvelt, brunet, cu mustața și barba abia mijite în pîlcuri de vegetație facială, dar luptîndu-se curajos pentru imaginea de lumbersexual, ușor plictisit de faptul că e arătos. Începe o conversație, peste mine. Și-mi găsesc ceva de lucru pe la napolitane, aplecîndu-mă, să-i las să discute, dar și să fac o plecăciune, mulțumind Cerului pentru clipa cu pricina. Gluga: „Ce faj, mă? Angajează ăjtea și țigani p aicea?“ Arătosul: „Da, mă! Și proști. Da’ tu nu te lași…“ Și rîd amîndoi, scurt, să nu se vadă, ca unii care se știu de multă vreme și au codul lor, felul lor de a-și spune că se bucură de întîlnire. Gluga: „Ce față dă bou ai! Ej praf. Te-a făcu’ varză ajtea cu munca aicea. Uite-te și tu ce față ai. Măcar îz dă un o mie dă euro, bă prostule?!“ Arătosul: „Ce prost ej, mă! Ț-am zis să vii și tu. Cîîîștigi un cît dă cît. Și nu e greu dăloc. Bă, da’ m-aaa spart ajtea cu trezitu’! Deci muncesc două cu două. E și cînd stai, dă dai în spume dă plictiseală. Da’ dimineața m-a spart cu trezitu’ să vin aicea. M-a terminat, bă, munca asta!“ Gluga: „Pleacă, bă, prostule în Anglia!“ Arătosul: „E… că tu ai plecat. Pleacă tu, că vin și io. Ce prost ej… Hai, îz dau ceva?“ Gluga: „Nu, bă! Hai pa!“ Arătosul: „Alupigus!“ 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.