La Lisabona

Publicat în Dilema Veche nr. 750 din 5-11 iulie 2018
La Lisabona jpeg

Ce ziceți de un oraș în care șoferii dau întotdeauna prioritate pietonilor, chiar și cînd aceștia le taie calea pe roșu sau cînd vor să traverseze prin locuri nepermise? În toate aceste situații, automobiliștii, de un calm imperturbabil, îi invită pe oameni să treacă. E un exemplu care spune multe despre relaxarea care domnește în capitala Portugaliei și nu doar în acolo.

Altfel, Lisabona, cu clădirile ei colorate răspîndite pe colinele întrețesute, e plină de conținut, de o frumusețe care n are nevoie de farduri. Poate să-ți placă și prin locurile sărace sau nu tocmai sigure, și prin piețele care miros înțepător a urină (chiar centrale fiind). Mirosul acesta, la fel ca rufele agățate la uscat deasupra străduțelor în pantă, amintește specificul meridional. Un frumos oraș în stil decadent, cum mi l-a descris un prieten. O capitală întoarsă parcă mai mult cu fața spre vechile ei colonii decît spre Europa din care face parte. Un loc în care se vorbește încă foarte mult despre marile descoperiri geografice, despre Vasco da Gama și Magellan și în care pare că se pune foarte mult preț pe știință și pe curajul de a te aventura în necunoscut. Prin preajmă se găsește și cel mai vestic punct al Europei – Cabo da Roca –, unde în trecut se credea că ar fi capătul lumii. Și e într-adevăr un capăt de lume, dincolo de care fierbe amenințător Atlanticul, cu valurile lui verzi și puternice. Acolo era un chinez bătrîn care cînta de unul singur, marcat poate de ideea că ajunsese la celălalt capăt al uscatului, al Eurasiei. Am completat în minte tabloul lui, cu japoneza platinată dintr-o stație de autobuz.

Nu departe de Cabo da Roca, am văzut palatul Pena ascuns printre cețurile înălțimilor de la Sintra, cu nuanțele lui calde și neobișnuite: ocru și cărămiziu. Ce nebunie! Ca și straniul domeniu în care, acum mai bine de un secol, Car-valho Monteiro făcea inițieri în masonerie, prin puțuri și peșteri construite anume în acest scop. Ce lume!

Reîntorcîndu-mă la Lisabona, n-am cum să nu pomenesc teribilii copaci cu coroană mov despre care am aflat că se numesc Jacaranda (păcat că nu i-a văzut Van Gogh) și nici tramvaiul galben cu interior de lemn, care circulă vioi pe străzile în pantă cu geamurile deschise. Mai e și autobuzul Hippo-Trip care, după turul cu ghid pe străzile orașului, plonjează pur și simplu în apă și își continuă călătoria prin estuarul fluviului Tejo, ca un veritabil vaporaș. Un alt mijloc de transport turistic sînt celebrele tuk-tuk, „importate“ de prin Asia și pe care taximetriștii tradiționali nu le văd cu ochi prea buni. Orașul e plin de funiculare și de ascensoare publice care te ridică de pe o stradă pe alta. Străzile lor sînt pavate cu piatră cubică albă și găsim simpaticul monument al pietrarilor care construiesc și întrețin de zeci de ani toate aceste pavaje.

Poate că muzeul Gulbekian (un fel de Zambaccian al lor, la altă scară) nu e chiar Luvru, dar combinat cu vizitarea Museu Nacional de Arte Antiga devine o experiență impresionantă. Oceanariul, cu rechinii lui supli, cu întortocheații dragoni de mare, cu vidrele care se scarpină în cap în timp ce plutesc pe spate și cu toate celelalte „ciudățenii“ ale mării, face tot farmecul unei zile întunecate și ploioase. Tradiționalele prăjiturele pastel, din cafeteria imensului acvariu, sînt o adaugire delicioasă. Dar sigur, mai e și ginjinha, cireșata lor tradițională, care uneori se bea din păhărele de ciocolată, la piață sau prin cartierul Alfama, acolo unde toți se pregăteau de festivalul sardelelor. Prăvăliile cu pălării, genți, pantofi, cravate, curele și etui-uri de plută sau librăria cea mai veche din lume, care încă funcționează, întregesc povestea. Nu uit nici de copilul întins pe jos în librărie și care desena, nici de saltimbancii brazilieni care evoluau în piața din apropiere și nici de statuia bietului rege speriat de marele cutremur din 1775, care nu s a mai întors niciodată la Lisabona, sculptat cu spatele spre oraș, cu pene pe cap și cu coada calului legată cu o fundă, poate cea mai grandioasă caricatură din lume. Pe bulevardul cu magazine și hoteluri scumpe, cel umbrit de platani seculari, am văzut altă drăcie: un tînăr care-și plimba cățelușul într-un cărucior ca de copil. În fine, impresionantele transatlantice cu multe etaje din port.

Pe o stradelă, dintr-o mașină de epocă trasă pe dreapta se răspîndea cel mai sfîșietor fado. La o terasă era o doamnă care cînta, cu multă pasiune, același fado. De fapt, parcă toată Lisabona cînta fado. Ca o iubită, ușor fanată, rămasă în port, pe care trebuia s o părăsim ca să ne întoarcem în țara celui care nu ne e drag.

Foto: flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.