La început a fost scandalul

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Așa s-a tradus în română, ingenios, titlul unei cărți a lui Herbert Frank, Die das „neue“ nicht fürchten – Manager der Kunst; o carte despre arta plastică modernă, mai exact, despre „viețile acelor oameni care, fără să se teamă de nou, s-au pus în slujba artei tinere și au adus sacrificii pentru ea“ (s.a.), de la acțiunea inițiată de Zola în 1866 în sprijinul impresioniștilor pînă în anii ’60 ai secolului trecut.

Nu despre tribulațiile artei moderne vreau să vorbesc însă aici, ci – cum altfel? – despre cele ale educației postdecembriste din România. Și despre evoluția acesteia se poate spune, cu egală îndreptățire, că „la început a fost scandalul“: un scandal perpetuu, și un început asemenea.

Cea mai aprigă presiune a oprobriului public am resimțit-o în viața mea atunci cînd, pe la sfîrșitul anilor ’90, am făcut parte dintr-un grup de lucru care a cutezat să propună „democratizarea“ canonului literar românesc pentru uzul liceal. Mă număr printre cei care, așa cum s-a spus, „au omorît Moartea căprioarei“, ridicînd statutul de monopol, de obligație de studiu, creațiilor literare românești acreditate prin tradiția școlară.

Astăzi, programele odinioară „scandaloase“ prin noutatea lor sînt socotite caduce, perimate, inactuale. E și firesc să fie așa. Trăim într-o Românie grăbită, tot mai intens doritoare de înnoire. Și asta, cred, lăsînd de o parte efectele colaterale nevrotice, e bine.

Astăzi întreg învățămîntul e pus tot mai apăsat sub acuza unei încremeniri în proiect: datat, ineficient, corupt.

În ultimii ani, cele mai virulente atacuri s-au îndreptat în direcția fraudelor de tot felul: copiatul la Bac, plagiatele noii nomenclaturi politice, sprijinul academic dat prodigioasei producții de „lucrări științifice“ prin care condamnații la închisoare, în cea mai mare parte tot din clasa politică sau din încrengăturile manageriale ale acesteia, și-au diminuat pedepsele. Crește, slavă Domnului, transparența în societatea românească. Aflăm tot mai multe, despre ce-a fost, despre ce este, și ce aflăm nu ne place. Și sîntem, pe bună dreptate, tot mai îngrijorați: încotro?

Ce se vede dintr-o ochire este că scandalurile recente, chiar și cele de la Bac, s-au iscat la intersecția dintre educațional și politic. Perpetuarea inacceptabilă a toleranței față de fraudele de la bacalaureat a fost tot o decizie politică, permițînd o amplificare a fenomenului pînă la limite explozive. Plagiatele intens mediatizate, a căror rezolvare s-a încheiat în coadă de pește, par a fi prin definiție rezervate VIP-urilor politice. Toate astea aruncă o nefastă umbră de suspiciune asupra întregului sistem: dacă oamenii cei mai influenți ai zilei și-au construit palmaresul educațional așa cum și l-au construit, la ce ne putem aștepta de la ceilalți?

N-am de gînd să susțin aberația că în România numai premierii, miniștrii, primarii sau parlamentarii au copiat la examene sau în lucrările așa-zis personale. Însă nici nu cred că astfel de cazuri particulare trebuie luate ca etalon pentru starea instituțiilor de învățămînt. Am mai spus-o: treaba noastră, a educatorilor, e să educăm și să recunoaștem corect rezultatele muncii depuse, atît de către noi, cît și de cei pentru formarea cărora lucrăm. Ce se va întîmpla cu posesorii diplomelor și titlurilor obținute nu mai stă în puterea noastră. Nu noi numim miniștri, nu noi alegem parlamentari – decît cel mult ca persoane private, ca oricare alt alegător.

Fac parte dintr-o universitate care și-a alcătuit o comisie de etică ce a funcționat și funcționează cu probitate și curaj. Aud adesea colegi exprimîndu-și temerea că vom rămîne singuri, în ofsaid: un caz de excentricitate într-o lume în care regula este cea a compromisului tranzacțional și a pomădării propriei imagini. Sper că nu va fi așa. Și n-ar fi așa dacă instituțiile de învățămînt ar fi puse să plătească nu cînd își asumă, dincolo de reușite, și propriile greșeli, ci, dimpotrivă, atunci cînd, servil și ipocrit, le trec după perdea.

Avem un sistem de control hipertrofiat, cu o proliferare fără egal a filtrelor care ar trebui să certifice corectitudinea acțiunilor academice. Mă opresc la un singur exemplu, doctoratul. Avem girul prim al îndrumătorului, apoi pe cel al comisiei de susținere, apoi verificarea în comisia de specialitate a CNATDCU și, în ultimă instanță, ordinul de ministru prin care se conferă titlul de doctor. Comisiile de susținere se propun în cadrul școlilor doctorale și se numesc prin decizie a rectorului. Componența comisiilor CNATDCU se stabilește prin ordin de ministru. Rezultatul? Cînd se constată, a posteriori, o defecțiune, nimeni nu mai pare să știe nici unde s-a produs și nici cum poate fi reparată. Cazurile sînt purtate în sus și în jos pe toate palierele și toată lumea se spală pe mîini. Ba chiar și expertiza comisiei de etică din universitate pe masa căreia ajunge suspiciunea de fraudă poate fi anihilată printr-o altă expertiză, efectuată de către unul dintre forurile naționale – Consiliul Național de Etică, Consiliul de Etică și Management Universitar, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – cu atribuții vagi, flagrant intersecte.

Nu cred că putem ieși din acest cerc vicios altfel decît nu doar lăsînd, ci obligînd instituțiile de învățămînt să-și asume răspunderea pentru ceea ce fac. Altminteri, ne vom ciondăni la nesfîrșit cine sînt „bunii“ și cine sînt „răii“, în rîsul tot mai nervos al spectatorilor.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.