La două talente iei şi-un respect

Publicat în Dilema Veche nr. 318 din 18-24 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am început să merg la Ateneu de ceva vreme. Asta şi pentru că acum programul îmi permite, nu pentru c-aş fi auzit că între timp muzica clasică a devenit un must-listen. Merg, mă aşez frumos în scaunul meu înconjurat de urechi muzicale şi mă las pradă plăcerii unice de a asculta o simfonie pe care nu ştiu cine a compus-o, cînd şi de ce. Aş putea afla luînd programul de sală, însă am auzit mai demult că trebuie să-l plăteşti – şi în momentul ăsta sînt decis să fac economii.

La Ateneu sînt mulţi oameni în vîrstă, din cîte am observat. Sau poate nu sînt în vîrstă: poate sînt tineri încărunţiţi devreme, care au venit aici la reabilitare, din cluburi. Alături de ei se mai găsesc cîteodată nepoţii. Cei mai mulţi sînt nepoţi dresaţi, care nu întreabă nimic, nu se foiesc şi adorm uşurel după pauză. Între adulţi, genul meloman pare preponderent. Cum îl recunoşti? Simplu: ştie cînd să aplaude. La început, eu eram tentat să aplaud la primul semn de linişte, la prima pauză între segmentele (nu ştiu cum se numesc) ale unei simfonii sau concert. Am şi făcut de vreo cîteva ori mişcarea asta greşită pînă să înţeleg că, şi dacă mi-a plăcut ceva, trebuie să-mi conserv bucuria pînă la locul special desemnat pentru aplauze. Muzica clasică cere disciplină. Aşa îmi spune soţia, dar tot ea îmi cere disciplină mai mereu, aşa că nu ştiu sigur dacă asta e explicaţia...

Dar să vă spun cîte ceva despre repertoriu. El îmi aduce aminte de librăriile de dinainte de Revoluţie: la o carte bună, gen Istoria literaturii a lui Călinescu, trebuia să iei şi două nevandabile, cum ar fi Apicultura fără albine a lui Nae Popescu sau Teoria structurală, confuzii şi obiective de prof. doctor în structuri Mihai Prişcu. Exact după acest model, la Ateneu concertul începe cu unul-doi autori români de talent discutabil (dar nevoi materiale fireşti şi imediate), urmat de cîte un clasic pe care chiar poţi să-l asculţi cu plăcere. Cîteodată, autorul autohton nu e rău, însă problema e că nu poţi să-l eviţi, dacă e prost: e pus la început, ca lumea să stea măcar pentru partea a doua din program. Nu te poţi ridica să pleci acasă la Atudoriţei (numele e imaginar, înţeleg că şi fără miză există orgolii), că rămîi fără Brahms! Sigur, chestia asta se practică şi în alte genuri muzicale. Trupele mari au cîteva mai mici care încălzesc atmosfera în deschidere. Însă aici nu vorbim de încălzit atmosfera: lumea oricum nu tropăie că n-o lasă artrita. Vorbim de chinuit atmosfera, de îngrozit copiii şi terifiat adulţii ca mine, care vin la Ateneu cu o idee preconcepută: muzica trebuie să fie frumoasă.

Să vă spun despre ce muzică e vorba. Muzică nouă. Se mai numeşte şi atonală, deşi după părerea mea ar trebui să-i spună sincer şi direct, fără să ne menajeze: nemuzicală. E acea muzică pe care melomanii se prefac c-o ascultă în timp ce-şi fac în gînd calculele la rata de la maşină. E muzica pe care regizorii de filme de artă o pun pe coloana sonoră pentru a creşte efectul depresiv pînă la nivelul la care ori te omoară spectatorii, ori iei premiu la Cannes. E muzica (mi-am făcut temele) în sistem dodecafonic, pe care Schoenberg e bănuit c-a inventat-o din cauză că l-a părăsit nevasta. N-aş vrea să speculez aici, însă bănuiesc că rezultatul ar fi fost acelaşi şi dac-ar fi compus înainte de divorţ. Tot îl părăsea! Şi nu cred că prietenii l-ar fi compătimit pe el… Acum vreo cîteva săptămîni am avut ocazia să ascult o bucată asemănătoare compusă de o doamnă profesoară de pe la noi. Nu dăm nume, ca să menajăm sensibilităţi, întrucît pot să înţeleg că la 60 de ani e greu să afli că munca ta de-o viaţă e un pic mai puţin periculoasă pentru timpan decît cea a lui Oppenheimer (tatăl bombei atomice). Ştiu că oamenii hîrşîiţi pe la concerte o să-mi explice că o astfel de muzică cere o anumită iniţiere. Că trebuie să ascult mii de ore, înainte să pot înţelege de ce trebuie să-mi placă muzica nouă, la ce foloseşte şi de ce e ea importantă pentru umanitate (părerea autorului: nu e!).


Mă scuzaţi, credeam că doar în aviaţie îţi trebuie ore de zbor multe ca să duci pasageri… Nu înţeleg de ce-am ajuns la acelaşi lucru în muzică! Şi dacă am ajuns acolo, nu înţeleg de ce trebuie să plătesc ca să mă prefac că-mi place! N-ar fi mai corect să fiu remunerat eu pentru efortul ăsta? Aşa se face în orice alt experiment medical din lumea asta!  „Nu se poate să-ţi placă ce vrei tu. Trebuie să-ţi placă ce e în program!“ – îmi zice soţia, privind peste umăr la textul ăsta. Da, chiar aşa! De-aia e artă, şi nu distracţie!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.