Primul festival de film internațional anual a fost inaugurat la Veneția în 1932. Nu a durat mult, însă și propaganda regimurilor totalitare în plină dezvoltare s-a insinuat în cadru. Regizori: Benito Mussolini și Adolf Hitler. Cei doi influențau puternic alegerea participanților și mai ales premierea lor. Apogeul a fost în 1938 cînd, la presiunea celor doi dictatori, juriul de la Veneția a schimbat cîștigătorii festivalului cu doar cîteva ore înainte de anunțarea rezultatelor. Totul în favoarea unui documentar de propagandă nazistă.

Indignat de situație, diplomatul și istoricul francez Philippe Erlanger s-a gîndit că este cazul ca Franța să organizeze un festival de film internațional liber, fără nici un fel de presiuni sau constrîngeri politice. În scurt timp a primit aprobarea oficială de la Ministerul Educației Naționale pentru planul său, astfel încît în iunie 1939 s-a anunțat organizarea Festivalului de Film de la Cannes, în perioada 1-20 septembrie. Fiecare țară producătoare de filme trebuia să își aleagă o peliculă pe care să o înscrie în festival. Organizatorii francezi au invitat inclusiv Germania și Italia să participe, dar acestea au refuzat. Se pregăteau să tragă alte secvențe.

La sfîrșitul lui august, totul era pregătit pentru debutul Festivalului de la Cannes, în frunte cu afișul realizat de pictorul Jean-Gabriel Domergue. Primii invitați sosiseră pe Rivieră. Doar că istoria avea pregătit alt debut de festival: pe 1 septembrie 1939, trupele germane au invadat Polonia. Stop-cadru. Tocmai începea al Doilea Război Mondial.

Abia în 1946, după finalul conflictului, același Philippe Erlanger care avusese ideea inițial a făcut ca proiectul său să prindă în sfîrșit contur. Avînd în vedere situația economică postbelică, prima ediție a Cannes-ului a fost susținută prin subscripții publice, dar a fost un succes ce a continuat în sincron cu istoria și cu toate scenariile acesteia. Începutul anevoios, marcat și de alte amînări în 1948 și 1950, nu a împiedicat Festivalul de la Cannes să se transforme în scena rîvnită de toți marii producători de filme. Ce începe prost poate continua (și) foarte bine.

Așa-i în istorie.

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: Palatul Festivalului de Film de la Cannes (flickr)