Întoarcere în timp

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Observ că toată lumea scrie zilele astea despre Marian Munteanu. N-am obiceiul să mă înscriu în curentul principal al momentului, dar voi face o excepţie. Deşi apare la intervale foarte rare în public, fostul lider al manifestaţiei din Piaţa Universităţii de acum 26 de ani are darul să producă de fiecare dată agitaţie în mass-media şi pe scena politică, să răscolească atît amintirile celor care au participat la acea manifestaţie-maraton, cît şi pe ale celor care au stat deoparte, mai mult sau mai puţin ostili fenomenului. Pe atunci, charisma incontestabilă şi talentul de a ţine discursuri echilibrate l-au impus ca lider informal, aşa cum unii dintre noi ne aducem bine aminte. Pentru cei care nu ştiu istoria acelor zile, aş aminti şi că propaganda FSN-istă, oficială, de atunci, l‑a ponegrit în fel şi chip, aşa cum i-a ponegrit şi pe participanţii la manifestaţie. Intoxicările şi manipularea opiniei publice erau adevărate sporturi naţionale. A urmat mineriada din iunie 1990. Marian Munteanu a fost crunt bătut de ortaci, a intrat pentru cîteva zile în comă, iar după ce şi-a revenit a fost arestat timp de două luni. Întîmplările astea dramatice şi istorice în acelaşi timp l-au transformat într-un adevărat erou. O sută de mii de bucureşteni au ieşit în stradă în ceea ce s-a numit marşul alb, cerînd eliberarea lui, ceea ce s-a şi întîmplat, în cele din urmă. Pentru scurt timp a devenit preşedinte al organizaţiei Alianţa Civică. Nu s-a înţeles cu ceilalţi lideri şi s-a retras. O vreme a stat departe de viaţa publică. Lumea nu l-a uitat însă. La un moment dat a început să circule zvonul că fusese, de fapt, omul SRI-ului condus de Virgil Măgureanu şi că în Piaţa Universităţii n-ar fi jucat decît un rol impus. Se spunea şi că ar avea afaceri importante, că ar face comerţ cu arme. Mulţi credeau că e vorba de reluarea mai vechilor mizerii propagandistice. Unii, care mai fuseseră prin culisele manifestaţiei din Piaţa Universităţii, şi-au amintit şi alte lucruri cărora, pe atunci, nu le dăduseră importanţă. Că, de exemplu, Marian Munteanu se opunea ca de la celebrul balcon al Universităţii să vorbească oameni de etnie maghiară. Sau episodul în care Marian Munteanu a fost acuzat că împreună cu apropiaţii săi din Liga Studenţilor i-au lovit şi apoi i-au sechestrat timp de vreo 24 de ore pe redactorii de la UniFun Radio, primul post de radio independent din România după 1989, în sediul Universităţii din Bucureşti. Liga Studenţilor, care organiza manifestaţia din piaţă, voia să preia controlul absolut asupra acestui post de radio, în vreme ce redactorii încercau să-şi păstreze statutul de independenţă. Daniel Klinger, directorul de atunci al radioului, are multe de povestit pe tema asta. Dar, sigur, în vremurile acelea complicate se întîmplau tot felul de lucruri, era ca la război. Oamenii abia ieşiseră din noaptea comunistă şi erau suspicioşi. Vedeau pericole peste tot şi chiar erau pericole peste tot.

Cînd însă, în campania electorală din 2000, Marian Munteanu a apărut la braţ cu Virgil Măgureanu, cu un partid şi cu un program naţionalist, ce să mai crezi…

Dar şi asta e ceva de domeniul trecutului. Între timp, Bucureştiul şi locuitorii lui s-au schimbat enorm, în ciuda incredibilei galerii de edili incompetenţi şi escroci care s-au succedat la Primăria Generală şi la cele de sector. Totuşi, oraşul are nevoie mai mult ca oricînd de un om capabil şi cu o viziune modernă care să-l organizeze, să‑l aerisească, să-l deparaziteze. Un tip eficient, cu idei clare (dar nu fixe), un bun manager, eventual cu oarecare experienţă în domeniu, deschis, receptiv şi dinamic, eliberat de orice fantasme ideologice întunecate. Un om care ştie să facă şi să asculte, mai bine decît ştie să vorbească despre propriul trecut. Să fie acesta Marian Munteanu? Sigur, el ne garantează că nu are cine ştie ce avere, că nu fură şi că va stîrpi corupţia din Primărie. Dar e destul (să fii sărac şi cinstit)? Dincolo de comerţul cu arme, pe care se pare că, de fapt, nu l-a făcut niciodată, candidatul PNL a scris cîteva lucrări, cea mai cunoscută fiind probabil cea despre folclorul din detenţie. Activitatea sa profesională e legată de etnografie şi folclor. L-am auzit plîngîndu-se că nimeni nu comentează programul lui. Dar pînă la ora la care scriu, nu am găsit programul. Doar ceva despre crearea unor consilii civice (ce-or fi alea?). E de presupus că nici n-a avut timp să se gîndească prea mult. Presat de timp şi de eşecuri, PNL-ul l-a scos din pălărie ca pe un iepure. Probabil că în­tr‑un partid aşa mare sînt tot felul de interese şi influenţe ciudate din care pot răsări tot felul de idei năstruşnice. Totuşi, noul candidat a fost votat de aproape întreaga conducere a partidului, în frunte cu prea afabila doamnă Gorghiu. E vorba de partidul de la care, măcar în principiu şi conform cu tradiţia sa, se aşteaptă soluţii de modernizare, de progres, de noutate, de viitor. PNL ni-l prezintă pe Marian Munteanu ca pe o figură nouă. Pînă acum, ni se spune, n-a fost implicat în mizerabila noastră politică. Cu alte cuvinte, dacă va fi ales, liderul studenţimii de acum 26 de ani va aduce un suflu proaspăt. Iar bucureştenii se vor simţi din nou ca în 1990.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.