Insula pustie

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Insula pustie jpeg

Opt oameni pe catamaranul Zizi părăsiserăm Ithaca cea primitoare și ne îndreptam într-o blîndă după-amiază către Arkoudi, o insulă pustie. Vîntul ne juca feste, cînd era, cînd nu era. O goeletă de croazieră ne-a depășit la vreo milă distanță. Pînzele ei perfect triunghiulare, albe și întinse perfect, păreau doar de design. Vîntul n-o putea împinge așa de repede, dar nici motoare nu se auzeau. Răzbăteau în schimb pînă la noi semnale cristaline, ca de sanatoriu, și anunțuri către pasageri într-o limbă extrem-asiatică. La bord n-am văzut nici o mișcare. O nălucă?

În apropierea destinației începea să se întunece. Am ales primul golf al insulei care era mai deschis, evitînd să intrăm în „pîlnia“ îngustă a celui de-al doilea, unde Navionics avertiza că locul de ancorare e foarte strîmt. În golful mai larg însă, pe lîngă ancoră trebuia să ne legăm și cu parîmele lungi de stîncile de pe mal, o operațiune complicată. Noroc că marea era liniștită. Am aruncat ancora desfășurînd întregul său lanț de 90 de metri, în buna tradiție marinărească potrivit căreia „nici o ancoră n-a grapat de prea mult lanț“. Trebuia să ne ținem la o distanță de siguranță față de malul stîncos, dar nu puteam sta nici mai departe decît era lungimea parîmelor de acostare. Apa era destul de adîncă. După ce am verificat rezistența ancorării, am lansat la apă barca de serviciu. Băieții noștri cei sprinteni s-au urcat în ea ținînd capătul primeia dintre parîme. Au vîslit pînă la malul stîncos, dar cînd să se cațere pe el, Theo a scăpat parîma în apă. S-au întors înapoi după ea la bord, au luat-o de la capăt. Cu chiu, cu vai, au legat-o de pietrele vulcanice ascuțite. Au venit după cea de-a doua parîmă. Și-au luat bluze cu mîneci lungi, fiindcă pe mal dăduseră de niște țînțari răi. Se făcea tot mai întuneric. Au stat foarte mult să lege a doua parîmă. Nu înțelegeam ce se întîmplă acolo. Radu se cățărase cu greu pe stîncile ascuțite, avînd în picioare șlapi. Apoi mi-a mărturisit că, sub presiune fiind, uitase cum se face nodul de gașă, una dintre primele lecții ale unui marinar. De fapt, îl făcuse, dar parîma fiind foarte groasă, nu a recunoscut ce i-a ieșit și a crezut că-i greșit. În disperare de cauză, a făcut nodul de fender. Bun și ăla. S-au întors la bord. Am oprit mașinile și le-am spus că, dacă ar fi fost la marină, după așa o prestație ar fi primit niște zile de arest. Ne-am amuzat de încurcătura lor. Eliberați de stresul acostării, ne-am gîndit să sărbătorim printr-o baie în mare cu sărituri și chiote. Era deja întuneric, așa că am vrut să încercăm proprietățile subacvatice ale lanternei lui Bogdan. După ce a luminat cîteva minute, i-a intrat apă la bec. Întorși pe punte, am făcut duș, ne-am uscat și ne-am așezat la masă. Am pus muzică la puternica instalație din dotarea yachtului. Am început cu Rahmaninov, Schubert și Beethoven. Încetul cu încetul însă, am trecut la  muzică ușoară veche, gen Doina Badea, Dan Spătaru și altele, pentru ca în final să ajungem la Siminică, Dinică și Mărgineanu. Băieții, conservatoriștii, chinuiți în întreaga lor perioadă de studii de problema deranjării vecinilor, ne-au întrebat dacă acolo, în sfîrșit, putem să dăm muzica tare. Sigur că da, doar eram lîngă o insulă pustie pe care creșteau doar maquis și garriga.

Numele insulei, au descoperit ei pe Internet, însemna urs, moment în care fetele s-au lansat în discuții despre posibilitatea existenței urșilor pe acea insulă. Era absolut imposibil, dar simpla idee de insulă pustie poate inspira temeri iraționale. Le‑am explicat că nici măcar țînțarii cei răi de pe mal nu reușeau să parcurgă distanța de vreo 40 de metri pînă la yacht. Chiar dacă prin absurd ar fi fost urși, nu era de închipuit că ar fi venit înot la bordul nostru, atrași de romanțele lui Dinică. Oarecari pericole, dar de cu totul altă natură, aveau să se ivească mai tîrziu în noapte, după culcare.

N-am mai coborît în cabină, rămînînd întins pe comoda canapea de la pupa. Am ațipit într-o ușoară legănare și în clipocitul apei care mîngîia stîncile de pe mal. Prin somn am avut vaga senzație că acel clipocit s-a transformat într-un susur mai susținut. Susurul s-a făcut zumzet și  zumzetul s-a făcut vuiet asurzitor. M-am trezit într-o bălăngăneală derutantă. În cîteva clipe am priceput: dădusem noi muzica tare, dar acum era rîndul mării să ne arate ce poate. Vîntul se întărise și își schimbase direcția chiar dinspre intrarea în golf. Valuri înspumate izbeau cu zgomot stîncile aflate foarte aproape de pupa noastră. Din cele două parîme legate de băieți, una se întinsese de puteai să cînți la ea, cealaltă se muiase cu totul. Acum se verifica trăinicia nodurilor. Adi a apărut pe punte și m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă am briceagul la îndemînă. Era în buzunar, dar nu voiam să mă gîndesc la posibila utilizare pe care o știam amîndoi. Din școala de navigație am învățat să avem mereu în vedere eventualitatea cea mai rea. Dar nu era cazul acela. Apoi ne‑am întrebat dacă nu cumva băieții care dormeau sus, lîngă timonă, ar fi putut să se rostogolească de acolo în somn, „ca mititeii de pe grătar“. Ne-am dat seama că ruliul nu era chiar așa de mare și că întreaga situație era totuși sub control. Catamaranul nu-și schimbase poziția. Nodurile rezistau, iar lanțul cel lung al ancorei își făcea și el datoria. Pe rînd, membrii echipajului urcau năuci pe punte să vadă care-i situația. Le-am spus că nu-i nici o problemă, că voi sta oricum de veghe și că în vreo două ore, odată cu primele raze ale soarelui, vîntul și valurile aveau să se domolească, pentru că întotdeauna așa se întîmplă la mare. Asta din urmă am zis-o la intuiție. Dar, pînă la urmă, chiar așa a fost, cum a apărut soarele, marea s-a liniștit. Parîmele care ne țineau legați de insula Ursului erau la locul lor. Odată cu noaptea, trecuse și pericolul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.