Înjurătura de stînga-dreapta

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Jocul de-a stînga-dreapta a ajuns şi la vîrful societăţii. În vîrtejul din ultimele săptămîni, puţini au dat atenţie faptului că preşedintele Băsescu, atunci cînd a vrut să-l desfiinţeze definitiv pe doctorul Arafat, l-a acuzat, cu zîmbetul său prevestitor de rele, de... stîngism. Că cele afirmate de domnul Arafat nu sînt nici de stînga, nici de dreapta, ci pur şi simplu de „bun-simţ“ a demonstrat-o cît se poate de clar colegul nostru Cristian Ghinea, care numai de simpatii secrete de stînga nu poate fi bănuit. Nu mai este deci cazul să revenim.

Ce-a vrut atunci să spună preşedintele nostru?

În gura sa, sentinţa a vrut să sune cam ca aceea de comunism în gura lui Truman, plus nota personală de jovialitate marinărească: un trădător „de stînga“ s-a infiltrat în rîndurile Guvernului (devenit astfel, implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist“ era mai mult o înjurătură.

Dar ce înseamnă de fapt înjurătura şi la ce slujeşte ea?

Rădăcinile – ca şi funcţiile ei sociale – se întind de la maimuţă la Dumnezeu, trecînd (cum altfel?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenţia că primatele mascule urinau şi defecau în faţa rivalilor pentru a le arăta dispreţul şi superioritatea în lupta lor pentru dominaţie. Tot repertoriul general uman de înjurături scatologice n-ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de „injuriare“ (de la justus/ injustus/injuria) avea rezervate anumite zile în calendarul roman, cînd oamenilor le era permis să-şi „înjure zeii“, un fel de rit de răsturnare precum carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus“, de pildă, pe care şi-l arată astăzi şoferii nervoşi, în chip de înjurătură, este o „descoperire“ romană – ne aminteşte Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme profane (să te bată Dumnezeu etc.) la blasfemii mai mult sau mai puţin deghizate, începînd cu cele mai „benigne“, precum simpla referinţă colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alţi termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă şi spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii – dacă nu chiar sfidări făţişe ale acesteia. În sfîrşit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este şi un fapt de limbă important, indispensabil într-un fel comunicării sociale, în primul rînd prin exprimarea statutului emoţional al interacţiunii.

Cu ceva mai mult specific local, înjurătura de mamă are şi ea o istorie veche: „Înjurătura primitivă după modelul căreia au luat fiinţă celelalte, înjurătura de mamă, e probabil singura raţională prin ea însăşi – este de părere Ioan D. Gherea, fiul criticului. Posesiunea fizică e considerată ca o umilire a femeii şi a rudelor ei; injuria primitivă exprimă dorinţa de a umili astfel pe mama celui înjurat, deci indirect pe el“ (apud Adrian Majuru). Ne apropiem astfel de înţelesurile şi funcţiile mai circumscris sociale ale înjurăturii, care urmăreau lupta includerilor şi excluderilor sociale între indivizi şi grupuri sociale (familii, neamuri, clanuri etc.) în condiţii de reală sau virtuală rivalitate. Cea mai simplă este excluderea celuilalt din regnul uman şi trimiterea în animalitate, de la multă vreme cumplitul son of a bitch al britanicilor pînă la mai inofensivul nostru boule!, măgarule! sau porcule!. Mai complexe sînt înjurăturile de rudenie sau comunitate, în cadrul cărora înjurătura de mamă este, la origine, o degradare simbolică a liniajului matern (al „neamului“, în cazul nostru) prin trimiterea la posesiunea femeii. Interesant este însă faptul că, în mai toate aceste societăţi, înjurăturile de excludere sînt dublate de ceea ce antropologii numesc, de la Radcliffe-Brown citire, joking relationships, adică dialoguri licenţioase şi acide (avîndu-le adesea pe soacre drept destinatare), dar reglementate social sub formă de glume legitime de care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituţiei sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar avea loc şi la noi în cazul strigăturilor peste sat ale flăcăilor, cînd numai fată nemăritată sau leneşă nu era bine să fii.

Pe scurt, în toate aceste cazuri, extrem de diverse, înjurătura îndeplineşte şi o funcţie subiectiv – şi subversiv – clasificatoare, fiind astfel, implicit, un joc de putere. Ea îl respinge, degradează sau exclude pe Celălalt, prin încadrarea lui şi a celor asemenea lui (indiferent după ce criterii) într-o categorie inferioară. Implicit, înjurătura are astfel şi menirea de autopoziţionare, fără drept de apel, într-o categorie avantajoasă.

Cu mici excepţii, cam acestea sînt şi relaţiile dintre dreapta şi stînga din România, în care domnul preşedinte nu a făcut decît să se integreze, aducînd în plus doar farmecul său personal. A-l înjura pe unul de „dreapta“ sau „stînga“ (mă-tii, cu tot neamul ei capitalist/comunist...) înseamnă a-l des-fiinţa pe el şi neamul său printr-un simplu gest din gură şi a te în-fiinţa pe tine şi ai tăi ca singuri ocupanţi legitimi ai arenei publice. Singura diferenţă „emoţională“ dintre cele două tabere pare a fi că „dreptacii“ îi dispreţuiesc pe toţi ceilalţi, în timp ce stîngacii îi urăsc mai ales pe anumiţi exponenţi ai taberei adverse. Dreapta şi stînga se constituie astfel reciproc ca haite distincte în şi prin înjurarea stîngii-dreptei. E simplu, eficient şi tradiţional. Dar suspendă în actul înjurăturii mutuale orice formă de comunicare socială.

Un prim pas spre maturitate în această privinţă ar fi dacă s-ar trece de la înjurături la joking relationships. La o gîndire publică de dreapta/stînga nu îndrăznesc să visez încă...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.