În spatele serotoninei

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Povestea identificării și numirii serotoninei, această vedetă colosală a lumii de azi, începe prin 1935. Dar decolarea spre prima ligă a celebrității se petrece pe la începutul anilor ’50. Toată istoria asta se poate citi pe îndelete, Google e foarte generos. La o primă căutare primești „aproximativ 33.700.000 rezultate (0,27 secunde)“. Timp să ai. E una dintre etapele cele mai spectaculoase ale procesului continuu de descoperire a universului din interiorul ființei umane. Iar printre milioanele de rezultate pe care le primești atunci cînd cauți cuvîntul „serotonină“, afli și despre prezența vastă în natură a acestei substanțe. În legume, în ciuperci și în fructe, în toată imensitatea existenței animale. Afli că serotonina mediază pînă și procesul de formare a roiului de lăcuste. Se găsește și-n veninul de viespe sau de scorpion. E peste tot. Noi, chibiții care asistăm la spectacolul științei, îi spunem în principal „neurotransmițător“. În cel mai bun caz, avem o idee vagă despre ce înseamnă asta. Dar folosim termenul cu voioșie, așa cum facem și cu alte cuvinte care sună bine și, odată pronunțate, ne fac să ne simțim mai deștepți, mai siguri pe noi, mai avansați în procesul de cunoaștere. Chestii cît se poate de omenești, altminteri.

Însă nu atît existența serotoninei în imensitatea naturii e ceea ce ne fascinează, pe cît o face prezența ei în procesele cognitive și în cosmosul fiziologiei noastre. Memoria, învățarea, agresivitatea, dispoziția, depresia, digestia, și lista poate continua mult și bine, conțin în esența mecanismelor lor această substanță. Iar jocurile prezenței, reglările infinitezimale ale fluxurilor și refluxurilor sale sînt direct responsabile pentru felurile noastre de a fi, modurile în care ne comportăm, filtrele prin care vedem lumea. De cînd ființa umană a descoperit că „iubirea e un proces chimic“, am pășit într-o altă eră a existenței. Diferențele între savanții autentici și chibiții care citesc articole de popularizare a științei încep să se estompeze. Nu pentru că noi, cititorii, am deveni mai plini de cunoaștere. Ci pentru că cercetătorii devin din ce în ce mai scriitori. Știința se vinde foarte bine, azi, și ca artă. Și invers. Fenomenul nu e deloc nou, dar dimensiunile sale contemporane sînt cu totul altele. Teritoriile și-au pierdut granițele, iar entuziasmul progresului ne îmbată pe toți, indiferent de nivelul competențelor și al direcției în care mergem. Avînd acces la absolut orice, direcția în care ne îndreptăm nu mai e o preocupare principală. Iar dacă cineva ne explică științific felul în care ne îndrăgostim, dacă ne pune în față formulele unor reacții chimice, atît ne trebuie. Nu mai încape „și“ în discursuri. Totul, în universul chibițărilor noastre, devine „doar“. „Numai.“ „Exclusiv.“

Unul dintre cele mai fascinante fenomene e transferul de responsabilitate. Nu mai sîntem noi de vină pentru ceva. E chimia noastră. Totul cade în sarcina serotoninei. Cel mai recent vinovat de serviciu. Și cel mai tumultuos fenomen contemporan. De la prospectul de medicament care îți reglează dispoziția și nivelurile pragurilor emoționale pînă la cel mai recent roman al lui Houellebecq, totul plutește în serotonină. Iar dacă nu plutește de-a binelea, tot are o legătură, o urmă, o amprentă imposibil de măsurat. Plecăm pe drumul bun al descoperirii, dar ne căsătorim cu fiecare idee care ne iese-n cale. Nici aici nu-i vreo chestie nouă. Așa procedăm de cînd ne știm. Dar facem din ce în ce mai comod și mai cu zîmbetul pe buze legătura directă între fiecare dintre noi și umanitate, în general. Iar șirul descoperirilor, viteza lor, succesiunea momentelor de spectacol al științei, toate astea s-au transformat într-un ritm. Un tempo din care ți se pare că nu se mai poate ieși. Nu mai există nimic „simplu“. Totul e o rostogolire de raționamente care nu pot fi valabile în afara „celor mai recente studii statistice“, „celor mai recente proiecte de cercetare“, „celor mai recente examinări ale pieței“.

Așa se face că nu mai poți fi bou, prost, ticălos. Nu mai ai cum. Ești suma unor „întîlniri între contexte trecute și prezente“, „manifestări ale unor factori declanșatori“, „fenomene ale universului chimic care ești“. Prostul rău și agresiv, indiferent de gen, stă relaxat pe plajă, la umbra serotoninei. Se simte mai bine ca niciodată. Uneori, cînd are chef, merge la cei mai sofisticați psihoterapeuți, tocmai ca să-și legitimeze natura și actele pe care le întreprinde. Pe cît de complex și de plin de momente culminante e spectacolul vieții noastre de azi, pe atît de proaspete în obraji sînt prostia agresivă și rea, ticăloșia pură, impostura ca meserie. Ar părea că prostia nu poate dribla obstacole complicate, că se îneacă și horcăie sub ofensiva eliberatoare a valurilor de informație și de comunicare. Nu e deloc așa. Prostia e cel mai vajnic surfer al acestor talazuri. Iar dacă e dublată și de o doză de talent al imposturii, atunci, pur și simplu, merge pe ape. Confiscă orice mit și orice narațiune contemporană, ocupă tot spațiul. Și poate face absolut tot ce vrea, tot ce-i poftește inima, tot ce i rîvnește pipota. Pentru că e o „manifestare a universului interior“, o „eliberare a sinelui“, o „explorare a abisului personal“. Prostia rudimentară poate ajunge la performanțe colosale. Reușește să-i ascundă pe cei loviți cu adevărat de furtuni interioare, pe cei care suferă, pe cei izbiți grav de propria lor chimie. Îi ascunde cu o măiestrie neegalată și ocupă ea locurile din prim-plan. Iar dacă prostia rudimentară are norocul de a se întîlni și cu un pic de ticăloșie, atunci chiar dă lovitura. Stă în dosul serotoninei, iar de-acolo, cînd n o vezi, trage din toate pozițiile, cu succes mai mare decît al celui mai antrenat lunetist. Produce ravagii de nedescris. Și pare că-și face doar încălzirea. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.