Îmbrăţoşări

Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am fost niciodată un mare amator de îmbrăţişări, decît dacă răsăreau dintr-un sentiment într-atîta de spontan că nu putea fi stăvilit. M-am ferit de multe ori, cu îndemînare, de îmbrăţişătorii de profesie, dar nu întotdeauna am reuşit să scap. Să fii îmbrăţişat împotriva voinţei tale este ca şi cum ai fi luat prizonier de omul invizibil. Nu ştii ce te-a lovit. În unele ţări, cum ar fi Franţa, nu ai cum evita îmbrăţişările (şi pupăturile pe obraz) dacă-ţi cunoşti interesul. Francezii se îmbrăţoşează şi se ţocăie pe obraz chiar dacă se cunosc de numai cinci minute. Să eviţi îmbrăţişarea unui bărbat, mai ales dacă eşti femeie, e un fel de crimă împotriva naturii, în Franţa. În alte ţări, ca România sau Italia, bărbaţii băloşesc mîinile femeilor, dar acest obicei se demodează rapid, pe măsură ce populaţia se americanizează. În acelaşi timp, americanii se europenizează şi îmbrăţişarea capătă proporţii de molimă. Pe vremuri, americanii mai repede te-ar fi împuşcat decît te-ar fi îmbrăţişat. O strîngere ţeapănă de mînă era cam tot ce ar fi îndrăznit un american, presupunînd, pe bună dreptate, că a te apropia prea tare de oricine, fie el bărbat sau femeie, poate fi văzut ca un gest invaziv şi care ar putea atrage represalii. Această comportare prudentă şi-a găsit sfîrşitul în anii '60, cînd lascivitatea italienească (via Frank Sinatra) a devenit ultimul răcnet la New York şi s-a răspîndit apoi pe coasta de Est, pînă hăt, la Philadelphia. La jumătatea anilor '60 şi pînă spre sfîrşitul lor, hippioţii au început cu îmbrăţişările în California şi fenomenul s-a extins pînă în Midwest, cuprinzînd chiar şi mici porţiuni din Detroit. Îmbrăţoşarea de inspiraţie sinatriană a fost pentru îmbrăţişarea hippiotă ceea ce este martini-ul pentru joint. Visătorii ameţiţi ai lui Sinatra se îmbrăţişau gîndindu-se la sex. O îmbrăţişare ca lumea putea duce la un sărut mişto, iar sărutul - la cearceaf. Hippioţii se îmbrăţişau pentru a demonstra ubicuitatea Iubirii Supreme care se manifesta în toate lucrurile de pe pămînt, inclusiv în creaturile asemeni ţie. Îmbrăţişarea hippioţilor era un scop în sine, dar uneori ducea la sărutări, mozoleli, smulgeri de jeans şi uz de mărgele de amor cu ulei pentru Kama Sutra. În realitate, toate îmbrăţişările din anii '60 erau doar expresia poftei de viaţă care comunica bucuria americanilor de a nu mai fi în război sau atît de săraci încît să creadă că oricine îi ia în braţe vrea, de fapt, să le fure portofelul. În deceniile Suspiciunii (anii '80 şi '90), îmbrăţişările s-au retras, limitîndu-se doar la ocaziile cultuale şi ritualurile bandelor de cartier. Azi, în zorii veacului al XXI-lea, îmbrăţoşarea a revenit programatic, ca mai toate cele. Oamenii se îmbrăţişează ritual, ca parte a programului "zece paşi" sau la sfîrşitul slujbei de duminică. Cuvîntul "îmbrăţişări" este scris, de obicei, pe hîrtiile care se înmînează participanţilor, ca să ştie cu toţi ce se aşteaptă de la ei. Cu toate acestea, americanii se îmbrăţişează încă destul de ţeapăn, ca şi cum tot n-ar fi în regulă s-o faci. În parte, de vină e o rămăşiţă a vechii bănuieli că aceia care te îmbrăţişează sînt nişte hoţi prefăcuţi, iar restul este pur şi simplu sfioşenie. A atinge pe cineva era mare lucru pe vremea cînd în America de Nord trăiau doar o mînă de oameni, despărţiţi de patruzeci de acri de pămînt şi un catîr. Pe vremea aceea, dacă atingeai pe cineva era ca şi cum l-ai fi cerut în căsătorie. Chiar şi pe catîr, dacă îl atingeai cum nu se cade. Aşa stau lucrurile, dar, în ceea ce mă priveşte, mă transform într-un îmbrăţoşător. Cu cît îmbătrînesc mai mult, cu atît mai vîrtos îmbrăţişez oamenii. Fără conotaţii sexuale (mă rog, în majoritatea cazurilor), dar simt că un dram de afecţiune nu are cum să strice. Oamenii devin tot mai bătrîni şi mai fragili, îi văd mai rar decît pe vremuri şi fiecare îmbrăţişare poate deveni cea de pe urmă. Prefer să dispărem - ei sau eu - cu o îmbrăţişare. Şi nu cu o strîngere de mînă stîngace. Cred că m-am înmuiat de tot. Scrisori din New Orleans şi Mesi@ de Andrei Codrescu au apărut la Editura Polirom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.