Homer Bey

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
Homer Bey jpeg

Ahile și Aiax dau cu zarul pe rînd la masa de joc, în armură completă. Așa a ales să-i picteze Exekias (sec. VI î.Hr.) pe celebra lui amforă de la Vatican, deși nici un pasaj din Homer nu menționează un asemenea episod. Sigur că alte poeme din ciclul troian, cu ambiții similare Iliadei și Odiseei, s-au pierdut, și poate Exekias se inspira din ele, dar prefer să mi-l închipui născocind el personal scena asta, dintr-o dragoste malițioasă pentru cei doi eroi. De alte născociri studiile homerice s-ar lipsi bucuroase, de exemplu de o carte recentă a lui Raoul Schrott, care plasează Troia în Cilicia, face din Homer un eunuc și din Ahile un fel de rege asirian incognito. Exekias și Schrott sînt două exemple de răspuns la fascinația unui mit, între care se întind două milenii și jumătate de viață culturală a epopeilor homerice. La Schliemann, virusul s-a manifestat violent, pe măsura calităților, defectelor și resurselor, toate excepționale, pe care le avea neamțul îmbogățit în Sankt Petersburg și devenit apoi chiar și cetățean american. E hulit de arheologi între altele pentru că, închipuindu-și că Troia războiului din Iliada e musai să fi fost nivelul cel mai vechi al sitului, a trecut prin restul straturilor fără pic de ceremonie, înșelîndu-se cu aproximativ o mie de ani. Trebuie spus că, pentru momentul 1871, avea totuși o înțelegere a ce înseamnă stratigrafie, implicase în proiect o echipă multidisciplinară, publica prompt și a avut puterea să-și revizuiască interpretările de cîteva ori, re­cunoscîndu‑și greșelile. Nu e nepotrivit ca figura fondatoare a unei științe precum arheologia să fi fost așa contradictorie.

De cîțiva ani s-a încheiat un proiect arheologic major (25 de campanii) la Troia, pus la cale de universitățile din Tübingen și Cincinnati. Manfred Korfmann, care a condus proiectul mulți ani, a avut propriul lui „răspuns la fascinație“. El a vrut să fure Troia mitologiei și s-o redea arheologiei. Poziția lui oficială era că nu ne interesează Troia pentru Homer, ci pur și simplu pentru că e o așezare fundamentală pentru înțelegerea istoriei egeene, prin faptul că a fost locuită de-a lungul întregii epoci a bronzului. Dacă săpăturile se întîmplă să ne spună și ceva despre războiul troian, tant mieux. Gurile rele i-au reproșat lui Korfmann că a vrut și să fure Troia Europei și s-o dea Turciei, cu alte cuvinte că a accentuat trăsăturile anatoliene ale orașului preistoric în dauna celor europene, dacă se poate folosi acest termen la 1200 î.Hr.

În orice caz, e limpede că Osman Bey (numele pe care și l-a luat după acordarea cetățeniei turce) a rupt cu tradiția interpretativă de pînă la el. A avut și șansa ca situl să coopereze, oferindu-i cîteva descoperiri senzaționale care au schimbat felul în care vedem Troia azi. Cînd am ajuns prima oară la Troia, în 1999, cetatea mi s-a părut cel mai intim sit arheologic posibil – foarte mic, pentru cît de mare s-ar fi cuvenit să fie. Korfmann bănuia că în jurul citadelei trebuie să se fi întins o așezare civilă (Unterstadt) și și-a propus să o cerceteze temeinic. (Ce-i drept, Schliemann și, în perioada interbelică, Carl Blegen nici nu mai lăsaseră mare lucru nerăscolit în interiorul fortificației.) El și echipa lui internațională au dovedit în felul ăsta că Troia nu însemna doar cele două hectare vizitabile azi, ci, împreună cu așezarea din afara zidurilor, avea de fapt cam 30 de hectare, era așadar comparabilă cu Micene și Teba.

Turiștii nu pot încă pătrunde în „orașul de jos“. Aici, printre migdalii pîrjoliți, stăpîniți de pupeze cu zborul lor caraghios, țopăitor, se află, uneori la nici o palmă sub iarbă, ruinele caselor romane tîrzii, cu tencuială pictată și statuete de marmură. Sub ele se află casele elenistice, sub care se mai află doar un strop de locuire arhaică greacă, sub care se află un nivel de abandon, în care cîteva sute de ani nu s-a mai mișcat nimic în Troia. Prin toate astea trebuie trecut în fiecare vară pînă să ajungem la straturile de epoca bronzului și fierului timpuriu care fac orașul de la Dardanele atît de important în arheologie. Asta nu înseamnă că nu se cercetează cu mare grijă și ruinele acestea mai „noi“ (ba chiar îmi amintesc un interesant bazin roman de decantare a apei). Înseamnă doar că pentru ele avem, în principiu, paralele în multe alte părți din Mediterana estică, iar pentru cele preistorice, nu. Un muzeu va fi curînd gata la Troia și circuitul turistic se va extinde poate și el (deocamdată, secțiunile sînt umplute la loc după fiecare săpătură). S-ar vedea că orașul fusese înconjurat, în epoca bronzului, de un șanț de fortificație, săpat nu doar în sol, ci și, pentru încă doi metri adîncime, direct în stîncă (roca-mamă, cum se spune), o structură necunoscută înainte. Pe vasele grecești, de pildă cele ale pictorului numit convențional Maestrul de la Dipylon (sec. VIII î.Hr.), există multe scene reprezentînd care de luptă și, vrînd-nevrînd, poate mai mult vrînd, te gîndești că șanțul de fortificație urma să protejeze orașul împotriva unor strămoși ai acelor care…

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.