Gospodăria eternă a României

Publicat în Dilema Veche nr. 614 din 18-25 noiembrie 2015
Comunismul se aplică din nou jpeg

Fiindcă tot avem un Dosar despre locuire în această săptămînă, aş spune şi eu că, în perioada din an fără frunze, priveliştea unor gospodării tipice de prin România, din sate sau localităţi mai mici, îmi creează un fel de tristeţe iremediabilă – vorba lui Topîrceanu. Sînt acele case decente, obişnuite, cu o verandă sau un hol de intrare acoperite acum cu geamuri termopan albe, cu un preş pe scările din faţă (pe care de multe ori zac nişte galoşi de cauciuc), cu lemne pentru foc adunate sub un şopron, cu coteţ pentru păsări şi un loc pentru porc în partea din spate a curţii, cu cîteva flori (acum de toamnă) sădite pe marginea unei alei pietruite, cu un pic de gazon în spatele porţilor de metal pentru maşină, cu un suport de fier şi sîrmă (la vreun metru de gard) pe care atîrnă încă nişte frunze de viţă-de-vie, abandonate parcă, pînă spre primăvară, cu un eventual căţel zbîrlit şi lătrător, legat cu lanţ de o sîrmă întinsă pe toată lungimea curţii… Ştiţi foarte bine genul de gospodărie, cu toate variaţiile ei. Ce-mi creează fiorul de tristeţe, senzaţia de depresie? Nu e prea uşor de explicat. Locatarii acestor case sînt de obicei cumsecade şi gospodari. Între ei se bîrfesc, dar se şi ajută. Cu oaspeţii sînt totdeauna primitori şi deschişi. Întrebarea care mă bîntuie mereu cînd trec pe lîngă asemenea case, fie la pas, fie în goana maşinii, e ce fac oamenii ăştia toată iarna.

Unii, puţini, lucrează, dar pentru asta trebuie neapărat să străbată kilometri. Alţii îşi găsesc de lucru prin gospodărie şi ştim bine că, în jurul unei case, totdeauna se iveşte cîte ceva de făcut sau de reparat. Duminica, poate, se duc la biserică. Treburile lor par însă, în general, mai ales iarna, ocazionale. Ce fac cînd n-au treabă? N-au unde să meargă, n-au teatru, n-au sală de concert, nu mai au nici cinematograf (chiar dacă odată au avut), n-au bulevarde sau parcuri unde să se plimbe, să mai vadă lumea din localitate, să se întîlnească şi să se salute între ei. N-au măcar un punct mai interesant, mai cu schepsis sau mai cu tradiţie în localitate, în jurul căruia să se adune. Teoretic, fireşte că se pot plimba direct în mijlocul naturii, prin pădure sau pe malul rîului. Dar nu cred că fac asta aşa, fără nici un scop. Extrem de puţini poate că citesc. Mai nou, tinerii, cei care încă nu şi-au părăsit localitatea natală, au la îndemînă şi calculatorul. Dar televizorul rămîne probabil cel mai important punct de atracţie. De altfel, după ce se lasă seara, pe geamurile multor asemenea case vezi strălucind pătratul colorat al televizorului. 

De la distanţă, mie mi se pare că viaţa lor (iarna, cum spuneam) e bazată pe adăpostire şi pe aşteptare. Adăpostire de vremea cea rea şi aşteptarea „colţului ierbii“. Continuă, adică, să fie mai degrabă supravieţuire decît viaţă, mai degrabă hibernare decît trai prosper şi divers. Sigur, acum au aproape toţi apă curentă, boiler pentru apă caldă, maşină de spălat automată, hrană suficientă, lemne pentru încălzire, poate şi gaze, curent electric. Ăsta din urmă se mai opreşte, totuşi. Nu ca pe vremea lui Ceauşescu, dar destul cît să-ţi aducă aminte de acea perioadă. Ei bine, cred că tocmai asta îmi dă fiorul de care vorbeam. Impresia că acest gen de locuire încă aduce prea bine aminte de iernile friguroase şi întunecate din vremea comunismului. Încă ţi se mai poate face frig doar şi la gîndul că ai locui aşa. Un  frig ce vine din amintire.

Am stat într-o asemenea gospodărie, în gazdă, după ce am primit repartiţia (deportarea?) de la facultate, în ultimele luni de comunism. Era tocmai într-o localitate dintre Baia Mare şi Satu Mare. Noiembrie fiind, veneam seara de la lucru obosit (făceam măsurători pe teren), dar mai trebuia să adun lemne uscate, aşa, pe întuneric, din pădurea de la marginea localităţii. Le căram, le tăiam, le băgam în sobă, le aprindeam şi abia apoi puteam să mă gîndesc să-mi prepar ceva cald de mîncare. Rufele mi le spălam numai duminica (doar atunci aveam timp), în covată, afară, deşi era deja zăpadă. Buda era, bineînţeles, în fundul curţii, lîngă cocina porcului. Camera în care stăteam mirosea a fum şi a piele de oaie. Curentul se oprea în fiecare seară, nu ştiai exact cînd. În centrul localităţii, unde noaptea era o beznă deplină, lîngă felinarele care nu mai funcţionau fuseseră montate nişte difuzoare care emiteau non-stop osanale înălțate „mult iubitului“ conducător. Fuseseră instalate cu ocazia apropierii Congresului al XIV-lea al PCR. Ultimul. Sper…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.