În România se trăieşte nesportiv din sport?

În ultimele luni, Gazeta Sporturilor a descoperit mai multe evenimente fictive din sportul românesc. Cîteva milioane de euro au fost cheltuite de către Clubul sportiv al Primăriei Capitalei – pentru competiţii de şah, baschet sau volei, care n-au existat niciodată. Deunăzi, am aflat şi am publicat faptul că Federaţia Română de Patinaj a inventat cîteva cantonamente pe care nu le-a ţinut niciodată.

Pretextul a fost pregătirea pentru FOTE, un festival real, în numele căruia s-au decontat pregătiri ireale. Probabil că acesta este sportul postmodern! Avantajul este evident. Oamenii încasează banii de la stat, nimeni nu transpiră, nu există accidentări, afacerile personale prosperă, şi faptul că totul se dărîmă în jur nu e decît o nuanţă a unei ţări gata de carnavalul funest. Apare, însă, o condiţie esenţială. Pentru ca ficţiunea să poată merge înainte – meciuri care nu există, autostrăzi care nu se termină, medicamente decontate şi neimportate – e, totuşi, nevoie ca aproape 4 milioane de români să meargă la muncă zi de zi. Dacă ei n-ar crede în himera numită România, tot acest vis tulbure s-ar opri la prima facturare imaginară. Poate că n-ar fi atît de rău.