Să fi descoperit oare Thierry van -Cleemput că e ceva mai complicat să fii antrenor la fete de top decît la băieţi? 

Încerc să-mi imaginez toată bîzîiala din jurul fostului număr 1 mondial. Toate planetele care gravitează în jurul acestui soare şi toate lunile care gravitează în jurul acestor planete. Apoi mai sînt şi ceilalţi sori, de care nu ai cum să faci abstracţie. Şi mai sînt şi cometele pe care le priveşti cu fascinaţie. Dar cum Simona schimbă des meridianele şi emisferele, cerul se schimbă şi el. Alte stele, alte planete, alte luni. Şi între timp trebuie continuată goana prin Univers. E destul de ameţitor. Domnul Van Cleemput a intrat, probabil ca urmare a acţiunii unor forţe din Galaxie, pe orbita Simonei. S-a rotit o vreme, dar traiectoria perfectă e greu de găsit. Ori te prăbuşeşti, ori eşti ejectat înapoi în spaţiu. Nu e vorba despre băieţi sau fete. E, cred, despre personalităţi. Şi Halep e una puternică. Dacă eşti prea blînd sau prea aspru, prea implicat sau prea distant, prea demonstrativ sau, dimpotrivă, prea reţinut cu ea, „chimia“, după propriile-i spuse, nu funcţionează. O fi fost şi bariera lingvistică, conform mărturisirii belgianului (ceea ce e de Gîgă, cum naiba să nu vorbeşti o engleză decentă la acest nivel în tenis?!!), dar la capătul zilei e despre un balet subtil pe care trebuie să îl angajezi fără să îţi calci partenera pe bombeuri şi nici să o ţii la aşa distanţă încît să creadă că e ceva în neregulă cu igiena ta corporală. Complicat. Dincolo de toate a mai contat ceva în eşecul rapid al lui Van Cleemput. Factorul „Cahill“. Avînd şansa să stau cîteva zeci de minute de vorbă cu australianul, pot depune mărturie că magnetismul său e greu egalabil. Un amestec de cunoştinţe, optimism, umanitate şi ludic, totul livrat într-o discurs fascinant. E greu să ieşi de sub asta. „Vreau să pun în aplicare tot ce am învăţat de la Darren în toţi aceşti ani“, a spus Halep imediat după anunţul incompatibilităţii cu Van Cleemput. Voilà!