Dimensiunea nostalgică a delaţiunii

Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Îmi amintesc, ca prin ceaţă, fizionomiile colegilor din şcoala primară. Nu însă şi pe cea a Ionuţei, comandanta noastră de detaşament. Cu privire ageră, buze subţiri, strînse parcă într-o grimasă a efortului permanent, şi o expresie a îndîrjirii neostoite, faţa bătăioasei pioniere avea în ea, cu siguranţă, ceva inubliabil. În plus, Ionuţa era şi vecină de scară cu mine, iar mamele noastre ajunseseră, în timp, destul de apropiate – ceea ce, volens-nolens, dusese la o frecvenţă mai mare a prezenţei imaginii bravei comandante pe retina ochilor mei, decît în cazul oricărui alt coleg. Nu mă fascinau performanţele şcolare şi sociale ale vecinei mele şi, cu atît mai puţin, aspectul ei fizic crispat (oricum, pe atunci, standardele mele în materie de frumuseţe feminină porneau de la Marilyn Monroe în sus). Relaţia dintre noi rămînea, astfel, una sobră, chiar uşor încordată. Într-o bună zi, totuşi, Ionuţa a ieşit din reprezentarea cenuşie de „fată“ – sub incidenţa căreia o percepeam la vîrsta respectivă –, devenind extrem de importantă în viaţa mea, „importantă“ mai curînd într-un sens malefic. Eram în clasa a II-a şi, pe neaşteptate, am fost lovit de o tragedie incomensurabilă. Am luat primul 2 din viaţa mea. Situaţia avea în ea ceva aberant. Făceam franceză cu o femeie admirabilă, teribil de apreciată de copii şi, în plus, mă remarcasem la obiectul menţionat (şi dintr-o motivaţie colaterală: maică-mea era ea însăşi „profă“ de franceză şi beneficiam de un ajutor suplimentar considerabil). De aceea, doiul în chestiune a devenit, cu adevărat, o tragedie extrem de severă.

„Doamna de franceză“ obişnuia să sancţioneze lipsa temei de acasă din caiet cu această notă – scrisă cu roşu ţipător şi ameninţător, chiar în spaţiul alb al foii unde ar fi trebuit să apară buclucaşele „exerciţii“. (Semnificativ de precizat însă: doiul nu se mai regăsea ulterior şi în catalog!) Lucrul li se întîmpla frecvent codaşilor clasei, pe care noi – cei „buni“ – îi priveam cu o aroganţă înfricoşătoare. Ei bine, după principiul vaselor comunicante, năpasta a căzut şi peste mine. Uitasem cu desăvîrşire de tema la franceză şi, la verificarea de rutină, profesoara, deşi cu vizibil regret, a fost obligată să aplice legea, scriindu-mi un 2 (doi) terifiant în caiet, în rumoarea de surpriză a clasei şi sub broboanele de sudoare rece care mi se preligeau, apocaliptic, de la frunte în jos. M-am simţit vlăguit toată ziua, dar, în final, am luat o decizie cît se poate de matură: aceea de a nu sufla o vorbă despre incident alor mei. Zis şi făcut. Trece o vreme de la eveniment, mai încordată la început, apoi din ce în ce mai destinsă, cînd, la o ieşire obişnuită cu maică-mea în oraş, ne ciocnim, pe scară, de Ionuţa. I-am văzut privirea sfredelitoare şi am simţit, deodată, că se năruie lumea pe mine: „Tanti Livia – a spus ea cu avînt pionieresc – v-a zis Codrin că a luat 2 la franceză?“

Urmarea „faptică“ a denunţului este mai puţin importantă şi, ca să fiu sincer, nu-mi face nici o plăcere să o retrăiesc. Mai interesantă devine, de departe, urmarea aşa-zis „psihologică“ a episodului respectiv. Ionuţa a ajuns, peste noapte, în ochii alor mei şi, se pare, şi ai părinţilor ei, „fetiţa bună şi sîrguincioasă“, care povesteşte tot, iar Codrin – „băiatul rău şi ascuns“, comparabil, încă de la acea vîrstă crudă, cu pletoşii mustăcioşi şi soioşi, aciuaţi, cu chitările lor zdrăngănitoare, pe la colţurile blocurilor de cartier. Eu însumi îmi indusesem imaginea culturală că Ionuţa ar fi fost „fata moşului cea cuminte şi harnică“, iar eu „fata babei cea leneşă şi rea“ (cu toate că, la rigoare, maică-mea nu s-ar fi simţit, probabil, onorată de un astfel de paralelism literar!) Oricum, viteaza comandantă de detaşament şi-a asumat noua postură cu o voluptate sumbră, care reuşise să mă paralizeze, pur şi simplu, pe parcursul orelor de şcoală. Mă simţeam supravegheat permanent – precum, avant la lettre, într-un Big Brother postmodern – şi nu mai făceam o mişcare fără să cîntăresc, obsesional, consecinţele. Îmi răsunau în urechi, cu un ecou horror, ţipetele isterice ale Ionuţei: „Tanti Livia, azi Codrin s-a urcat pe garaj cu alţi băieţi!“, „Tanti Livia, Codrin şi-a aruncat tartina la coş!“ etc. etc.

Apoi, ceva neaşteptat s-a întîmplat. Furată de plăcerea puterii pe care o obţinuse atît de uşor (putere exercitată asupra mea, dar şi asupra alor mei şi alor ei deopotrivă), Ionuţa a început să facă literatură. Nu degeaba se spune că puterea absolută corupe în mod absolut. Tînăra mea vecină de scară ilustra cu deplinătate acest principiu. Atragerea atenţiei celorlalţi, prin descrierea unei realităţi nespectaculoase, nu mai satisfăcea nevoia de senzaţional a Ionuţei, care mă transformase, în consecinţă, treptat, într-un personaj de thriller american. Codrin ajunsese „să se bată cu elevii de-a XII-a“ (cu zece ani mai mari decît el!), „să fie fugărit de poliţişti prin curtea şcolii, ca Pistruiatu’“, „să sară de la etajul doi al liceului“, „să joace cărţi pe bani“ şi „să fumeze la veceu“. Poveştile Ionuţei îşi pierdură astfel complet credibilitatea, stîrnind amuzamentul părinţilor mei şi jena alor ei. Din cînd în cînd, primea mîngîieri consolatoare pe cap, aidoma sărmanilor cretinoizi. Există, fără îndoială, în noi morbul manipulării celuilalt, chiar cu preţul mistificării adevărului. Au trecut decenii de-atunci şi i-am pierdut urma fruntaşei pioniere Ionuţa. Cît nu mi-aş dori, însă, astăzi să mă mai toarne părinţilor, fie şi din cînd în cînd, fie şi pentru lucruri benigne! Din nefericire, nu mai are cui.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.