Ceea ce s-a întîmplat cu URSS a fost drama mea, spunea Mihail Gorbaciov într-un interviu BBC de acum cinci ani. Și drama oricui din Uniunea Sovietică, continua liderul rus.

Nu a fost însă nicidecum o dramă pentru lumea occidentală, dimpotrivă. Acum exact trei decenii, în decembrie 1991, odată cu disoluția oficială a Uniunii Sovietice, începea o nouă eră. Sau, cel puțin, se încheia una veche. Comunismul pierduse lupta în Războiul Rece.

Direct și indirect, voit și fără să vrea, Mihail Gorbaciov a contribuit la deznodămînt. Pe scurt, liderul rus a dorit că Uniunea Sovietică să facă pași spre dezvoltare, spre democratizare și a angajat statul vizibil în această direcție, dar nu și-a propus niciodată destrămarea imperiului. Istoria l-a luat prin surprindere și cumva l-a pus în fața faptului împlinit cînd, în seara de 21 decembrie 1991, la știrile de la televiziunile rusești s-a auzit simplu: URSS nu mai există.

Liderii Rusiei, Belarusului și Ucrainei se întîlniseră pe 8 decembrie și hotărîseră să formeze Comunitatea Statelor Independente (CSI), la care au aderat apoi încă opt republici (foste) sovietice.

Ca atare, Mihail Gorbaciov și-a anunțat demisia pe 25 decembrie 1991. Așa cum au titrat ziarele epocii, atunci la Kremlin a fluturat pentru ultima dată steagul Uniunii Sovietice.

În discursul său de demisie, liderul rus a spus astfel: Trăim într-o lume nouă. Războiul Rece s-a terminat, cursa înarmărilor s-a oprit, ca și militarizarea nesăbuită care ne-a mutilat economia și moralul public. Amenințarea unui război mondial a fost îndepărtată.

Acesta a mai adăugat o idee, o idee-cheie, poate: Vechiul sistem s-a prăbușit înainte ca cel nou să aibă timp să înceapă să funcționeze.

Federația Rusă, cea mai mare și mai populată din fosta URSS, rămînea în centrul scenei, iar astfel apărea aproape inevitabil o întrebare enunțată direct de istoricul și analistul Mark Galeotti: Ce era însă noua Rusie?

Celelalte state aveau avantajul de a putea să se autodefinească în termenii a ceea ce nu fuseseră: nu mai erau supuse Moscovei. Federația Rusă se întindea pe 11 fusuri orare; populația ei de aproximativ 149 milioane de locuitori era alcătuită în proporție de 80% din etnici ruși, dar includea și minorități, de la armeni la ucraineni, de la tătari la finlandezii din Karelia. Putea să pretindă că este moștenitoarea statului sovietic? Era o succesoare a imperiului țarist? – se întreabă Galeotti în continuare.

După trei decenii, care-i răspunsul?

Mihaela Simina este licențiată în istorie (specializarea Relații Internaționale), scriitor, coprezentator și coautor (comentariu și scenariu) al serialului documentar România construită.

Foto: historia.ro