De veghe în lanul de frustrare

Publicat în Dilema Veche nr. 380 din 26 mai - 1 iunie 2011
Răul de înălțime jpeg

- dezordinea simbolică (XXV) -

La noi, unul dintre marile argumente cu care se construieşte poziţia de forţă dintr-o conversaţie – care desfiinţează orice şansă a prezentului de a se ridica la valoarea trecutului – e faptul că atmosfera de tranşee, interdicţiile de tot felul, viaţa grea şi frustrările din perioada comunistă au funcţionat, în mod paradoxal, ca nişte puncte forte, ca nişte avantaje, ca un fericit punct de plecare în devenirea multora dintre noi. Se spune, deseori, că „atunci cartea era carte, şcoala era şcoală, aveai frică de ceva, n-aveai treabă cu toate nebuniile astea de azi“. Orice apropiere de o carte, un film, un spectacol, o muzică anume sau un gen muzical, făcută în vremurile acelea, păstrează un fel de aer testamentar, imposibil de depăşit. Iar vitregia condiţiilor în care s-a petrecut procesul devenirii capătă o valoare în sine, o aură de unicitate şi o credinţă de întemeiere imposibil de zdruncinat. Înţelegem cu greu că, în felul acesta, ne-am oprit într-un loc pe care nu vrem să-l mai părăsim, că amputăm şansa de continuă interpretare a cărţilor pe care le-am citit şi a muzicilor pe care le-am ascultat.

Pentru că „ne mutaserăm“ din calea unei realităţi care ne teroriza, în ficţiune, în lumi ale imaginaţiei, am consumat orice gest cultural pînă în cele mai intime fibre ale sale, însuşindu-ne drepturi de proprietate afectivă absolută asupra unor teritorii ale literaturii, teatrului, muzicii, filmului. Prin urmare, orice schimbare de unghi al interpretării, orice tentativă de revalorizare ne atacă personal. E un afront la adresa identităţii noastre. E o insultă directă, aruncată în faţa competenţelor noastre culturale.

Fenomenul de însuşire, de luare în proprietate a unei creaţii de care ne-am legat profund la un moment dat e unul cît se poate de firesc. Nu trebuie să fi trecut prin comunism ca să trăieşti acest fel de experienţă. Însă unii dintre noi au reuşit să ducă acest fapt mult dincolo de graniţele definiţiei sale universale. De multe ori, în funcţie de nivelul de frustrare trăită în viaţa reală a Epocii de Aur, dreptul de proprietate afectivă se extindea, de la o carte, asupra întregii literaturi, de la un concert, asupra muzicii în general, de la un film, asupra cinematografiei. E foarte adevărat, nu puţini dintre proprietarii unor teritorii de o asemenea vastitate se remarcau, şi o mai fac şi acum, printr-o cunoaştere uluitoare a zonelor asupra cărora se înstăpîniseră cu cele mai bune intenţii. Însă înţelegerea faptului că puterea fizică de a memora, că forţa umană de a păstra în stare brută marele tezaur cultural sînt puteri limitate dispărea încetul cu încetul la unii dintre aceşti supraoameni, lăsînd loc liber de joacă pentru sindromul de unic păstrător al cheilor adevărului. Iar atunci cînd teroarea poverii tezaurului cultural acumulat găseşte breşe fireşti şi invadează realitatea, păstrătorul cheilor adevărului se refugiază în siguranţa ultimei redute care apără integritatea proprietăţii afective – „generaţia mea“. Problemele „generaţiei mele“ nu pot fi rezolvate decît de supraoameni ai generaţiei mele, singurii care au competenţa intelectuală, dar mai ales afectivă de a emite o părere despre aşa ceva. E foarte greu să accepţi că tezaurul cultural poate să şi terorizeze, în afară de a lumina, de a înnobila, de a da un sens vieţii. Iar teroarea nu vine din natura însăşi a tezaurului cultural, ci din felul de a-l administra, din modalitatea de a-l păstra, din puterea de a-l ţine în viaţă.

Pentru unii dintre aceşti păstrători ai valorii, tezaurul cultural s-a transformat într-o colecţie gigantică, nu într-un loc viu al experienţei fiecăruia. De multe ori, aceste spaţii individuale ale acumulării culturale au eşuat de mult în încercarea de a fi teritorii ale explorării, transformîndu-se în peşteri unde stau la păstrare, de-a valma, cantităţi uriaşe de material cultural aşezat sub semnul unor definiţii de nedepăşit, fabuloase biblioteci interioare mumificate involuntar, din dorinţa de a cunoaşte, de a evolua, din dorinţa de a scăpa de urîţenia unei realităţi trecute sau de amintirea frustrării de a fugi de acea realitate. Aşa se face că Bach nu se poate cînta decît într-un anumit fel, teatrul nu poate fi altfel decît aşa cum l-am descoperit la un moment dat, filmul moare sub presiunea comercialului, jazzul e doar unul anume şi nu avem ce discuta la acest subiect, iar rockul progresiv s-a încheiat acum treizeci de ani. Orice tentativă de exprimare artistică întîlneşte un juriu, nu un public, o instanţă evaluatoare care verifică, nu primeşte, o adunare de competenţe care scanează, nu participă. Sub o falsă etichetă a conservatorismului sau a oricărei forme de purism se ascunde, în fond, o profundă experienţă a frustrării. O suferinţă greu de exprimat a faptului că, pentru unii, devenirea individuală s-a consumat într-o formă de ilegalitate culturală, într-un spaţiu al greutăţilor depăşite cu dificultate, al tranşeelor supravieţuirii spirituale. Iar acest fapt, în sine, e un palier de valoare şi de putere, de la care pleacă orice discuţie. Încetul cu încetul, în cel mai trist şi ridicol mod cu putinţă, se creionează portretul contemporan al ilegalistului cultural.

Iar moravurile culturale ale unei lumi care păstrează încă în doze consistente acest fel de raportare la cultură se reflectă glorios în moravurile sociale, unde religiozitatea se consumă la cozi, la care oamenii se calcă în picioare, solidaritatea se manifestă cu aer de operetă, doar în caz de calamităţi naturale, iar participarea la spaţiul public se rezumă la analiza culturală a talk-show-urilor de televiziune.

(va urma)

Cătălin Ştefănescu
este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.