Cum să te documentezi prost

Publicat în Dilema Veche nr. 727 din 25-31 ianuarie 2018
Cum să te documentezi prost jpeg

Ce n-ar trebui să fac cînd am de scris un mic text? Să mă pun pe adunat, ca un hîrciog. Să-mi doresc să am pe masă toate cărțile despre subiectul respectiv. Legea de bază a documentării este că ea, deși prin definiție aservită unui scop, va tinde să devină un scop în sine. Ceea ce vrei nu mai este atît să ai textul/discursul/decizia bune la data la care îți trebuie, ci să pui în clasoare toate informațiile pe tema respectivă. Această manie de colecționar este o formă ieftină de escapism de lux, un mod de a pierde vremea în compania cărților, cu pretextul că lucrezi.

Documentarea în exces duce totuși la necazuri vizibile indiferent că lucrezi la un doctorat sau (un exemplu la întîmplare) la un articol pentru Dilema veche. Cînd te înhami la un doctorat, pleci de obicei de la ideea că trebuie să cunoști tema ca pe buzunarele tale, inclusiv aspectele doar pe departe legate de contribuția ta originală. N-am auzit niciodată vreun coordonator de doctorat serios zicînd cuiva: „Auzi, da’ nu exagera cu documentarea“. Ideea e, din contra, să fii gargantuan în știința ta, să consumi tot, ca în caricatura lui Daumier în care Louis Philippe I își mănîncă supușii cu taxe cu tot. Documentarea e totul, dar n-am auzit niciodată de cursuri despre cum să ne documentăm. Nu vreau să încurajez fușereala, dar m-aș simți mai bine dacă ar exista o bază științifică pentru care „e bine să acoperi tot“. Nu sună rău, dar dacă nu e așa? Am auzit toți de atîtea ori că „nu-i scăpa nimic, omul era o enciclopedie“, că temeinic, că volume monumentale, că barbă mare și ochelari mici, barbă mică și ochelari mari, în fine, savant. Personal, am impresia că, de la un punct încolo, cantitatea de note pe care le-ai adunat, pentru un referat, pentru o teză de licență, pentru un articol științific, s-ar putea să-ți rupă spinarea și nu numai că te împiedică să le valorifici, dar te aduce în situația să faci orice numai să nu mai deschizi fișierul cu teza. Sau îl deschizi și te-apuci de treabă, dar după două minute începi deja să cauți, vinovat, pe Google, „pești răpitori pe fundul mării“, „ketchup non-newtonian fluid“, „love darts snails“, „record sarmale“, „Descartes pineal gland“, „Federer best shots“, orice.

Habar n-am care e soluția, dar nu cred că ea presupune vîslitul mecanic în ceață de tip „fă să fie bine“. Poate ar trebui să ne gîndim la resursele de energie disponibile și cam ce s-ar putea face realist cu ele. Sau la ce anume vrem să producem în cercetare: o confirmare a rezultatelor coordonatorului de doctorat, idei trăsnite, răspunsuri noi sau întrebări noi, ipoteze de testat, bazaconii cu aplicabilitate practică, chestii șocante care să stimuleze, dosare de presă cu informație neierarhizată? Spre deosebire de o documentare otova, la kilogram, pînă în pînzele albe, mă întreb, de pildă, dacă o metodă de lucru pentru o teză de, să zicem, masterat n-ar putea fi: alege trei monografii de încredere pe tema ta, una americană din 2010, una nemțească din 1990 și una franțuzească din 1960, asimilează-le, apoi continuă documentația, structurat, ca să înțelegi de ce există diferențe punctuale de fapte și interpretare între ele.

Te poți documenta excesiv, nu-i vorbă, și pentru un discurs de cinci minute. La prima vedere, nimeni nu poate zice că e rău să știi cît mai multe, ca să poți să selectezi apoi chestiile cu adevărat vrednice de atenția publicului toropit. Practic, ce se întîmplă este că începi să vorbești și o iei tot timpul pe arătură, nuanțînd fiecare afirmație, pentru că ai prea multe de spus. Cum știu toți profesorii care de obicei se pregătesc, cursul pe care îl pregătești cel mai puțin iese cel mai bine. Cînd scrii roman, documentarea are niște efecte secundare și mai nasoale: acolo nu e nici o grabă, așa că poți să bagi în text cu forța tot ce-ai aflat, că doar n-ai muncit degeaba. Or, asta face ceea ce scrii mai artificial, iar nu mai credibil. Am în plus senzația netă că articolele cele mai documentate pe care le-am scris pentru Dilema veche au fost și cele mai puțin interesante pentru cititori, probabil pentru că devin inevitabil mai indigeste. Nu mai zic de momentele ridicole cînd am, la sfîrșit, un text prea mare, din care ar mai trebui tăiat cel puțin un paragraf, iar eu nu reușesc să las nimic deoparte. Pentru cutare paragraf cineva mi-a scanat niște pagini dintr-o carte la Lyon și mi le-a pus pe e-mail, pentru celălalt mi-am mobilizat amicii să-mi facă rost de o poză de la Muzeul din Turda (muzeul din Turda e întotdeauna în renovare). Contraproductiv.

Încă ceva: orice campanie de documentare se termină cu o mare frustrare – invariabil, cutare articol, super-promițător după titlu, rămîne totuși inaccesibil, în orice caz nu va sosi pînă la data la care trebuie să predai textul (sau data la care te vei întîlni cu nepotul căruia i-ai promis că o să-i zici în două vorbe ce înseamnă evoluția speciilor, sperînd de fapt că apoi o să-ți zică el două vorbe despre cum să sincronizezi WhatsApp de pe telefon cu computerul.)

Și cu asta, eu zic că am făcut un rezumat destul de OK al cîtorva cărți recente dedicate greșelilor de abordare în activitatea de documentare. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.