Cum să colecționezi obeliscuri

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Cum să colecționezi obeliscuri jpeg

În Roma există azi șapte obeliscuri egiptene, tot atîtea cît cele rămase în Egipt. Nu număr fragmentele de prin muzee, ci doar obeliscurile în-tregi, aflate în picioare sub cerul liber. Dacă le socotim și pe cele din restul lumii – Florența, Paris, Istanbul… (inclusiv copiile lor făcute în antichitatea romană, un fel de originale de mîna a doua), aproape dublăm totalul. Cîteva, în Egipt, încă se află pe siturile arheologice cărora le aparțin. Restul se află între un McDonald’s și un templu roman, într-un parc unde s-au filmat scene din Seinfeld, între cabine roșii de telefon și un pod bombardat de Luftwaffe, sau în brațele colonadelor gîndite de un sculptor baroc în fața bazilicii principale a creștinătății.

Augustus a adus primele două obeliscuri la Roma, curînd după cucerirea Egiptului. Avînd peste 20 de metri și 200 de tone, se potriveau de mai mare dragul în programul de propagandă – triumf, epocă de aur etc. Unul din ele, făcut de Ramses al II-lea, a fost instalat în Circus Maximus (iar azi e în Piazza del Popolo), iar celălalt, al lui Psametic al II-lea, a ajuns în Campus Martius (azi în Piazza Montecitorio). Gestul pare politic. Pe de altă parte, inscripția latină adăugată de Augustus pe acest al doilea obelisc face din el o ofrandă adusă Soarelui, în oarecare continuitate cu înțelesul religios egiptean al monumentului ca rază pietrificată a soarelui (că e vorba de Ra sau, pentru scurtă vreme, Aton). Contextul religios nu dispare de altfel niciodată cu totul. Obeliscurile erau populare în cultul lui Isis, unul din cele mai puternice din Mediterana precreștină, cu care poate se corelează și reprezentarea lor pe tot felul de obiecte de rînd, de la forme de brutărie la jucării. Din Renaștere, acestor monumente li se montează cruci în vîrf. Pe baza celui de la Vatican este consemnată chiar exorcizarea ceremonială a „creaturii de piatră“: exorcizo te, creatura lapidis, in nomine Dei patris omnipotentis… O deturnare civică a religiosului s-ar putea eventual vedea în cazul obeliscului folosit ca gnomon în Cîmpul lui Marte, a cărui umbră dădea populației ora (in)exactă.

Egiptomania romană lucrează între apropriere culturală și asimilare. Dacă Gaius Cestius își construiește o piramidă ca mormînt în anii ăia la Roma și lumea moare după mozaicuri cu subiecte nilotice, Egiptul – de altfel și sursa principală de grîu a Romei – nu e doar o marotă exotică de mare vitalitate. Pe de altă parte, scoaterea din context a obeliscurilor e fățișă. În Egipt, ele se ridicau, practic fără excepție, în perechi. Cele care azi sînt la Londra și la New York sînt o asemenea pereche antică, despărțită. De asemenea, obeliscul egiptean trebuia să fie monolit. Cel aflat azi la Urbino e însăilat din cinci bucăți provenind de la cel puțin trei obeliscuri antice diferite. Cel de la Montecitorio, prăbușit și el în Evul Mediu, a fost ridicat din nou în secolul al XVIII lea și completat cu fragmente masive din columna lui Antoninus Pius, ce-i drept – sub influența unor idei noi legate de restaurare –, fără încercarea de a le face să treacă drept originale. Azi se discută poate mai puțin valoarea istorică a obeliscurilor și mai mult muzealizarea sau expunerea. Cele din Place de la Concorde sau Piazza S. Pietro sînt puse în valoare de spațiul din jurul lor, cele din Piazza Navona sau Piazza S. Giovanni in Laterano, către care avansează dominator clădirile, pierd din efect.

Faptul că toată Europa folosește pentru ele un nume venit din greacă, ignorînd complet denumirea originală dată de egipteni, poate ar mai fi cum ar mai fi, dacă numele n-ar reflecta o confortabilă și suficientă trivialitate de explorator (obeliskos – frigare, țeapă, dat fiind că trupul prelung cu secțiune rectangulară are în vîrf o mică piramidă). În plus, cîtorva obeliscuri moderne li se spune „acele Cleopatrei“, urmînd o poreclă care circula deja în Evul Mediu arab. Unele din ele chiar erau în Alexandria, dar asta nu înseamnă că aveau vreo legătură cu Cleopatra (iar în Alexandria nu mai rămîn azi decît două fragmente). Divide et impera devine „Numește și stăpînește“.

Ultimele exemple de reintegrare fetișizantă a obeliscurilor în peisajul urban clasic au loc în antichitatea tîrzie. Așa este amplasarea în Renașterea tîrzie, de către Papa Sixtus V, a celui mai înalt obelisc din Roma (32 de metri, 500 de tone) în Piazza S. Giovanni Laterano. E unul din acele puține obiecte/structuri de care vorbesc textele antice care nu s a pierdut. Și noi îl putem atinge cu mîna, așa cum vreau să cred că l-a atins Ammianus Marcellinus, care îl descrie în secolul IV d.Hr., cînd Constantius II l-a mutat la Roma, în Circus Maximus. (Acolo, obeliscul vechi deja de 2000 de ani a făcut în sfîrșit pereche, așa artificial, cu cel adus cîndva acolo de Augustus, care avea jumătate din vîrsta lui.)

Dacă ceva nu se schimbă, e că, dintotdeauna, aceste monumente s au ridicat cu mare tam-tam legat de cît de dificilă a fost transportarea lor. De la faraoni la marina britanică, toată lumea are probleme logistice, pe rezolvarea cărora se bate monedă publicitară, iar nava care a transportat obeliscul adus de Caligula, azi la Vatican, a fost scufundată onorific, ca să zic așa, de împăratul Claudius (și redescoperită în timpul lucrărilor pentru extinderea aeroportului Fiumicino).

Șutite din Egiptul roman sau cedate de Egiptul modern pentru a recompensa diferite forme de ajutor politic și militar, obeliscurile au fost colecționate în fel și chip de marile puteri, reambalate ideologic și religios. Bietul Hadrian e singurul care a dus un obelisc la Roma (dintr o carieră egipteană probabil, dar cu hieroglife inscripționate la Roma) din motive personale, dedicîndu-l lui Antinous, înecat în Nil. Asta adaugă poveștii asteriscul final. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.