Cum e posibil, mă, aşa ceva?

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E o întrebare pe care ne-o adresăm unii altora, zilnic, de cîteva ori. Și e rudă bună cu „Pînă unde se poate merge?“, altă zicere care ne însoțește viețile de ani buni, ambalată cu fundițele tuturor tonurilor, de la ironia amară pînă la cea mai curată exasperare. Ambele întrebări ornamentează relatările despre ce se întîmplă pe aici, cu fiecare dintre noi, sau referirile la momente-vedetă petrecute prin studiourile televiziunilor. De la cine știe ce fapt „suprarealist“ petrecut prin vreun spital pînă la discursuri și decizii politice „halucinante“, de la aventurile „ca la balamuc“ trăite prin hățișurile administrației, pînă la aberațiile „de-ți stă mintea-n loc“, cu care se întîlnesc copiii multora dintre noi, prin școli sau prin facultăți, toate întîmplările astea primesc, la sfîrșitul relatării lor, tandemul de întrebări adresate neantului.

Pentru că nu se așteaptă un răspuns con­cret în urma rostirii lor. De obicei, ele func­ționează ca niște comutatoare care pornesc alte relatări, despre fapte și mai aiuritoare decît cele povestite adineauri. Sînt motoarele care accelerează mișcările discursului, potențează calitățile actoricești cu care spunem povestea și construiesc baza de solidaritate subînțeleasă a faptului că „E absolut incredibil ce se întîmplă în țara asta!“. Există clipe în care talentul cu care se relatează o anumită întîmplare, dar și conținutul ei, despre care presupunem că nu mai e de întîlnit prin alte părți, alcătuiesc o combinație cu proprietăți paradoxal-anesteziante. Vorbim despre abuzuri atît de revoltătoare și de duse pînă în absurd, încît faptul în sine, că ele se petrec aici, ne face cumva unici. O unicitate care, deși pare complet anapoda, ne aduce un soi de confort în resemnare.

Povestim și descărcăm în actul povestirii o bună parte din energia frustrării care ne inundă. Dar mai apare și un soi de competiție a povestitorilor și a poveștilor despre noi și despre țara noastră. Așa că, de multe ori, serile petrecute cu prieteni se transformă într-un fel de pedepsire reciprocă, pe care ne-o administrăm pentru simplul fapt că sîntem aici și că trăim așa ceva. E genul de moment în care concluzionăm – cu speranța ascunsă, totuși, că o mînă invizibilă și atotputernică șterge, după ce adormim, acest tip de realitate – că „Ne merităm din plin soarta!“. Alteori, în urma unor acumulări ajunse la punctul de fierbere, cînd adresa spre care direcționăm formularea exasperării e foarte precisă, oamenii mai scriu plîngeri, petiții, memorii sau ies în stradă pentru a-și exprima revolta.

Dimensiunea amețitoare a tăierilor ilegale de pădure din această țară nu ajunge la noi așa cum ajung problemele de care ne lovim zilnic. Spitalul, școala, locul de muncă, administrația locală, mijloacele de transport în comun, felul în care se circulă cu mașinile, discuțiile de la televiziuni, toate astea și încă multe altele sînt mai aproape de noi. Codrii și pădurile încă nepătrunse ale acestui spațiu sînt departe, ca distanță fizică, dar și învăluite într-o ceață a felului în care le înțelegem importanța. Atunci cînd ajung la noi știri despre tăieri de pădure, fapte ilegale și complet iresponsabile, nu reacționăm ca la o ordonanță de guvern dată în noapte. Corupția și abuzurile pe care le considerăm ca fiind cele mai grave sînt acelea spre care avem un cîmp clar al privirii. Pădurile în care se întîmplă crime ecologice sînt departe, învăluite în crepusculul unei înțelegeri vagi.

Poate că ni se pare, uneori, că e vorba despre ceva care ar merita atenție, dar parcă nu ne putem dezlipi de prioritățile „concrete“. Și pare că resursele de vigilență la care putem apela sînt și ele foarte limitate. Ce să faci? Să ieși la protest în oraș, în timpul săptămînii, rupt de oboseală după o zi de lucru, pentru ca apoi să fugi în week-end, să te legi cu lanțuri de vreun copac de pe la Vidraru? Și chiar dacă ar fi așa, tu stai acolo trei zile, ca prostu’, după care trebuie să pleci. N-ai de ales. Și vine compatriotul local, relaxat, după ce a stat acasă și a rîs de tine, scoate frumos drujba și taie copacul de care ai stat tu legat, dîrdîind, trei zile.

În fața acestor fapte ne găsim complet neputincioși. Cîțiva dintre noi, foarte puțini, merg pînă în pînzele albe. Urlă, protestează, deschid procese, blochează drumuri, atrag atenția, disperați, autorităților. Iar autoritățile, calme, ridică din umeri și-și declară, uneori, pe șest, propria limitare în a fi… autorități. Realitatea și gravitatea tăierilor ilegale de pădure, dar și crimele ecologice din pădurile virgine ale României sînt fapte de o concretețe atît de tăioasă, încît, deocamdată, nu simțim curgerea sîngelui. Cu toate astea, zărim, prin ceața oboselii de a trăi aici, direcțiile multiple din care ticăloși fără limite își mai decupează cîte o bucată de țară. Deșertul disperării și sentimentul că lipsa de umanitate cucerește pas cu pas lumea vin din toate părțile, în pas alergător. Pe asta se și mizează, de fapt. Pe înțelegere vagă, pe oboseală, lipsă de educație, de percepere corectă a noțiunii de „avuție națională“. Cum e posibil, mă, așa ceva? Pînă unde poate merge corupția, în cazul tăierilor ilegale de pădure, dacă nici măcar celebrul „Binom“ nu a reușit să-și facă un pic de loc prin răgăliile acestei nenorociri de dimensiuni incalculabile? 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.