Cui i-e frică de furnică

28 aprilie 2020
Cui i e frică de furnică jpeg

Despre sculptorul lacedemonian Callicrates aflăm că făcuse o furnică de fildeș atît de mică, încît numai el putea să-i deosebească părțile corpului.

Hmmmm. Numai mie mi se pare puțin suspectă realizarea asta?

Povestea apare la Pliniu cel Bătrîn, care o pomenește în două locuri diferite din Naturalis Historia. Mai întîi furnica e de fildeș, apoi de marmură, dar ideea e aceeași. La compilatorii de după el, ca Solinus, marmura a fost eliminată; altminteri, însă, Solinus păstrează formularea de la Pliniu, adică numai și numai autorul extraordinarei miniaturi putea să vadă cît de mică era.

Episodul, de care m-am ciocnit de curînd, m-a confiscat ore întregi. Cred că mă preocupase și în studenție, dovadă că pe ediția mea franțuzească din Solinus, găsită sub pat, el era deja însemnat cu un fel de ecler de semne de punctuație, un semn de întrebare între două de exclamare.

Mai întîi, am clătinat din cap. Erau niște fraieri oamenii ăștia din antichitate sau cum se cheamă. Eu am făcut tot ce am putut ca să-i ajut. Le-am căutat scuze și i-am vorbit de bine în public. Dar degeaba, ei erau creduli și, s-o recunoaștem, le plăcea să se lase păcăliți. Cît de naiv trebuie să fii ca să lauzi pe cineva că a făcut ceva atît de mic încît tu nu poți să vezi? Din rocă cristalină/recristalizată oricum e exclus să faci ceva extrem de subțire. În fildeș ai putea eventual să urmărești fibrele de colagen mineralizat, dar nu cu lupe antice.

Apoi mi-am amintit de bijuteriile etrusce, mai exact de o piesă pe care am văzut-o nu mai știu în ce muzeu (vorba vine – parcă poți să uiți așa ceva). Era una dintre celebrele fibule produse la Vetulonia, decorată cu animale în granulație, adică alcătuite din mici sfere de aur. Abia la microscop se vede cam cît de mici – șapte pe milimetru. Sferele astea se obțineau încălzind în creuzet fragmente minuscule de sîrmă sau foiță de aur, date bine de tot prin praf de cărbune mai întîi, ca șnițelul prin pesmet, ca să nu fuzioneze. La topire, ele devin infime sfere de metal. Le lipești apoi pe suprafața de decorat folosind un clei amestecat cu pulbere de malahit. Pot să vă zic exact cît clei. Cît cere. Se simte la mînă. Apoi obiectul e încălzit puternic, încît cleiul practic se vaporizează, iar malahitul e redus la cupru, care lipește cele două suprafețe de aur.

Două observații. Prima: asta nu e sudură, pentru că aurul nu se topește (pentru așa ceva ar trebui o temperatură mult mai înaltă), ci este doar o lipitură în sens tehnic, precum cea cu fludor și pistolul de lipit. A doua: cred că doar unele dintre aceste bijuterii pretențioase chiar se purtau, adică erau realmente supuse la ceva stres – rolul multora era doar de a fi depuse în morminte. (Tehnica asta a coloniei de aurari etrusci din Vetulonia, de pe la 600 î.Hr., care foloseau practic praful de aur în orfevrărie, e numită de arheologi pulviscolo.) Reținem de-aici cuvintele: microscop, șapte pe milimetru.

Din aceeași categorie e o piesă gravată în agat descoperită într-un mormînt de lîngă Palatul lui Nestor din Pylos, dar produsă probabil în Creta minoică, pe la 1450 î.Hr. Pe sigiliul de trei centimetri (foto) sînt reprezentați trei războinici, cu un nivel de înțelegere naturalistă a anatomiei de neînchipuit la acea dată, și care de altfel nici nu va fi egalat timp de o mie de ani. Curios e că cel mai bine dintre toți este înfățișat războinicul ucis și căzut la pămînt într-o poziție care nu e lipsită de teatralitate – cum nici realitatea nu e, mai ales în război. Spatele lui, cu toate grupele de mușchi expert reliefate, intră de două ori pe unghia de la degetul mic. (Despre o statuetă contemporană cu sigiliul de la Pylos și cu aceeași inexplicabilă înțelegere a anatomiei, „Zeus” de fildeș de la Palaikastro, am scris pe larg în Dilema veche acum cîțiva ani.)

În cele din urmă, mi-am dat seama că tot deturul acesta tehnic era absolut inutil. În loc să mă gîndesc dacă gliptica sau ebenisteria ar putea într-adevăr produce piese atît de fine ca a lui Callicrates, ar fi trebuit să mă întreb dacă nu cumva povestea nu e mult mai relevantă în cheie morală. Pliniu, ciudat, nu merge deloc în direcția asta – din contra, prezintă povestea în context strict oftalmologic, ca să zic așa, alături de alte capodopere ale miniaturizării antice: Iliada scrisă în întregime pe o bucățică de papirus care încăpea într-o coajă de nucă, cineva care vedea din Sicilia flota dușmană plecînd de pe țărmul african al Carthaginei și așa mai departe.

Dar ce spune povestea lui Callicrates ar putea fi altceva. De exemplu, că poate există o explicație pentru faptul că doar eu pot vedea ce am realizat, iar ție ți se pare invizibil. Anume că, deși ție ți se pare un fleac, eu știu cu ce a trebuit să mă lupt pentru ca acest lucru de nimic să existe. Sigur, nimeni nu va înțelege ce ar putea fi glorios în faptul că azi am reușit să nu deschid ușa frigiderului după ora 19. Și să nu dau un anumit telefon. Și să nu-mi aprind o țigară. Victorii invizibile. Totul de fildeș, totul de marmură.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.