Civilitate salvatoare

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Civilitate salvatoare jpeg

Colegul meu slavist, Jebediah Zgrip­țuroi, avea numele în antinomie profundă cu identitatea. Mai întîi, Jebediah – pronunțat „americănește“, Gebădaia. Venea pe filiera neoprotestantă a tatălui care își visase băiatul pastor. Nu a fost să fie. Jebediah s-a simțit atras de lumea rusofonă, de mic, deși nu avea vreo motivație obiectivă în familie. A devenit, taman invers în raport cu speranța părintelui (de a-l vedea, într-o bună zi, predicator puritan în America, în „Noul Canaan“ carevasăzică!), specialist fruntaș în cultura și civilizația lumii vechilor ruși pravoslavnici. Vă dați seama ce furori producea bietul Zgripțuroi profesorilor moscoviți atunci cînd li se prezenta, suav, Gebădaia? Se mirau toți de sonoritatea arhetipală, ebraică, biblică a numelui și începeau să-l iscodească, obositor, pe posesorul său. Kak în sus, kak în jos, kak la dreapta, kak la stînga, de nu mai știa nefericitul universitar pe unde să scoată cămașa. Și mai era, apoi, și terifiantul Zgripțuroi. Ți-ai fi imaginat o fiară în spatele lui, doar auzind brutalul apelativ. Cînd îl întîlneai însă pe profesorul Zgripțuroi, intrai în derută. Afișa, dimpotrivă, o cumsecădenie absolută și o blîndețe aproape intimidantă. Nu părea niciodată prost dispus și te copleșea, pur și simplu, cu politețuri în orice împrejurare. De fapt, unicitatea personajului deriva fix din acest detaliu: din curtoazia sa excesivă. Dincolo de manierele ultraelegante, Jebediah dezvăluia o obsesie pentru pronumele personal de politețe. Pe scurt, se adresa cu „dumneavoastră“ tuturor. Dacă în ecuație ar fi intrat profesorii, studenții și personalul administrativ al Universității, totul s-ar fi încadrat, ultimativ, într-o cutumă generală a civilității, dar Zgripțuroi nu renunța la „pluralitatea“ adresării nici acasă, cu soția și fiul, își „dumneavăstrea“, de asemenea, rudele apropiate ori îndepărtate. Le vorbea cu „dumneavoastră“ copiilor și animalelor (cîinelui lui – un simpatic ciobănesc german – îi spunea „domnul Lupu“ și nu „Lupu“, așa cum te-ai fi așteptat!). În fine, unii șușoteau că l-ar fi surprins pe slavist folosind termenul de „dumneaei“ cu referire la propria-i servietă…

Un monument de politețe așa­dar, care te bulversa fie și la in­te­rac­țiunile benigne, cotidiene. Întîmplarea a făcut să stau alături de el, la un moment dat, pe parcursul unui zbor către un oraș din vestul țării. I-am sugerat să-mi zică pe nume, întrucît ne cunoșteam de decenii bune. L-am pus într-o dificultate teribilă (am regretat imediat că am deschis respectiva discuție). Fruntea i s-a crispat, iar expresia i s-a schimonosit din cauza presiunilor interioare. După cîteva minute de îndoieli, surprinzător, mi s-a confesat: „Domnule profesor, eu nu sînt, cu adevărat, politicos și nici măcar influențat de retorica rusofonă (unii cred că aș trăi sub umbrela discursului bombastic răsăritean, din unghiul formației mele profesionale!). Ca să fiu sincer pînă la capăt, eu rămîn numai precaut în eschiva mea ceremonioasă. Mă apăr deci prin intermediul formulelor supradimensionat-politicoase. De trădare, de dezamăgire, de vulgaritate, de intruziune. Am descoperit, din tinerețe, virtutea protectoare a civilității. La vremea respectivă, am lăsat, de vreo două ori, garda jos și consecințele s-au dovedit devastatoare. Fără scutul civilității, am ajuns o victimă tristă. Am renunțat, la insistențele unor colegi, să mai folosesc adresarea cu dumneavoastră în relația cu ei și, instantaneu, m-a lovit tsunami-ul unei realități sordide. Am avut revelația fețelor autentice ale celor implicați. Le am cunoscut micimea sufletească, lipsa de principialitate, suficiența, ticăloșia, ipocrizia, nerușinarea. Mi-am dat seama că politețea reprezenta obstacolul salutar al tuturor acestor vicii. Ea dilua cumplitul adevăr, îl transforma în ceva digerabil, tolerabil. Îl proiecta într-o butaforie salvatoare, funcțională, acceptabilă, deși, admit, total falsă. Ieșit din umbra înșelătoare a aparențelor sociale – unde, să recunoaștem, politețea joacă un rol central! –, individul se complace rapid în instinctualitate. Trece pe pilotul automat al creierului reptilian. Devine un animal. De aici la legea junglei – cred că veți fi de acord cu mine – nu mai e decît un pas. De ce să permitem monstrului interior să ne guverneze viața? De ce să sucombăm în ființa primară?“

Am dezvoltat brusc un respect uriaș pentru filozoful Jebediah. Am realizat că omul pătrunsese, empiric, în adîncimea existenței. L-am urmărit, în aeroport, cum își trata respectuos bagajul („Dumnealui este întotdeauna simplu!“) și cum i se adresa afectuos telefonului mobil („Dumneavoastră aveți, sper, semnal!“). Ne-am despărțit politicos, el mulțumit că a reușit să fie înțeles, eu bucuros că nu avusesem ocazia, în absența „dumneavăstrelii“, să dau frîu liber fiarei din mine. Cine știe ce ar fi ieșit? Sînt sigur că animalul ăsta îl așteaptă, de mulți ani, pe Zgripțuroi pe la colțuri pentru a-i da o mică lecție de viață… 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.