Cinci cucoane vesele

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Am povestit de curînd cum pe unii indivizi, deschiderea graniţelor şi libertatea i-a preschimbat din nişte măgăruşi provinciali într-un fel de scroafe globale. Din fericire însă, există şi reversul medaliei, adică persoane care au ştiut cum să-şi recupereze o viaţă decentă. La o masă alăturată, o doamnă de vreo 65 de ani, un fel de Juliette Gréco din urmă cu vreo 20 de ani, cu tenul ridat şi ars de soare pe gîtul ce îi ieşea dintr-un mare decolteu alb, conversa la telefon cu nişte prietene care nu nimereau strada şi terasa unde ea le aştepta. „Din Lipscani la stînga, Doamne, parcă aţi veni din Gheboaia!“ În timp ce vorbea, îi cerea chelnerului să unească două mese, să mai aducă scaune, aşa ca, la sosirea prietenelor, totul să fie gata pregătit. După vreo trei asemenea telefoane de ghidare, pigmentate cu oftaturi şi mici ironii, doamnele au apărut, în sfîrşit: patru cucoane spre 70 de ani, şontîcăind pe stradă, fiecare în ritmul ei, mai săltat, mai legănat sau mai încovoiat. Cînd au observat localul şi pe cea care le aştepta, au izbucnit în exclamaţii. Mica scenă de efuziune a perturbat pentru moment orice altă activitate din local. Au schimbat complimente, s-au admirat unele pe altele ţinîndu-se de umeri, şi-au şters ochelarii căzuţi de pe nas în urma îmbrăţişărilor...

Care mai de care mai cochetă, cu bluze de mătase vaporoase (după mîndria cu care le purtau erau de bună seamă şi cele mai bune), ceasuri frumoase, bijuterii pregnante, asortate vîrstei. Una dintre ele o confiscase pur şi simplu pe „Juliette Gréco“ şi nu o mai slăbea cu întrebările, părea că n-o mai văzuse de mult. Era mică şi brunetă, tunsă scurt, într-un stil aducînd într-un fel cu Monica Lovinescu. Una din cele cinci părea să distoneze cu restul grupului, cu părul nevopsit şi cu un dinte lipsă, vorbea mai tare, iar mai tîrziu a început să gesticuleze cu furculiţa prin aer. Purta un mic semn de doliu. Aş zice că era un fel de Giulietta Massina din La strada, dar, evident, mai în vîrstă decît personajul lui Fellini. După ce a scos însă din geantă un evantai colorat, cu mîner de sidef, pe care a început să-l vînture cu o oarecare discreţie şi distincţie, toate impresiile anterioare s-au şters.

Pe scurt, cucoanele, pline de vioiciunea specifică acestei vîrste, se veseleau grozav. Nu păreau la prima escapadă de acest fel, dar nici nu dădeau senzaţia că ar face asta foarte des. Vorbeau despre nepoatele din Italia, despre plecarea de acasă a ginerelui uneia dintre ele, despre novacul proaspăt adus într-o zi de Gelu, de la Giurgiu, despre siluetă... Toate păreau să ţină la acest capitol, cu o (uşoară) excepţie despre care, dacă tot am pornit comparaţiile, aş spune că era un fel de Leopoldina Bălănuţă într-unul din cele patru roluri din Caré de dame: madam Protopopescu. Pe masă li s-au adus platouri cu brînză şi roşii, măsline, jamboane, salate.

Am observat şi că foloseau telefoanele mobile fără prea mare efort, nu păreau nici depăşite de vremuri, nici retrograde. Am continuat să ciulesc indiscret urechile. A venit vorba şi despre soţi, iar una dintre ele, despre care aş risca şi ultima comparaţie – Inna Ciurikova (cine şi-o mai aminteşte) – a dat din mînă a lehamite. Ei bine, vine o vîrstă cînd e destul de limpede că bărbaţii nu mai au acelaşi preţ ca odinioară. Sînt buni doar cînd mai repară ceva prin casă sau cînd aduc un novac proaspăt de la Giurgiu. Cucoanele beau bere. Am văzut nenumărate adunări de bărbaţi la bere şi ştiu ce vorbesc între ei, chiar şi cînd au peste 60 de ani. Evident, cucoanele de lîngă mine erau ceva mai decente, fără să fie sau să facă pe naivele. Una remarca „fauna“ din centrul vechi, alta mărturisea că-l place pe DSK şi că a fost scandalizată de întregul scandal pe care l-a urmărit cu atenţie. Culte şi informate, genul de foste profesoare care au ieşit cu bine din comunism şi din tranziţie şi nu se deosebesc de pensionarele din Occident. Mi-au amintit de Rodula, gazda din Pireu, fostă vînzătoare de bilete de autobuz care, la 70 de ani (prin 1995), îşi chema prietenele de trei ori pe săptămînă să joace canastă. Era mereu pe fază, ţinea cu Panatinaikos şi se manifesta zgomotos în ciuda vecinilor care erau fani Olimpiakos. Admirasem modul ei de viaţă şi mă uimise pensia ei de atunci, echivalentă cu vreo 900 de mărci germane, cu care-şi permitea tot ce ar trebui să-şi permită un pensionar obişnuit. Pe vremea aceea, pensionarele noastre erau aproape toate nişte biete supravieţuitoare ocupate cu gospodăria.

Vecinele mele de masă erau însă pline de viaţă şi de înţelepciune. Păreau să aibă timp liber şi precupări interesante. Brusc m-am gîndit că doar întîmplarea face să fiu mai tînăr cu vreo 20 de ani. Tot aşa de bine aş fi putut să fac parte din generaţia lor, să fi fost colegi de şcoală sau de facultate. Mi-am imaginat chiar cum ar fi fost să-i fi făcut curte în tinereţe vreuneia dintre ele (nici una nu cred că fusese prea frumoasă, cu siguranţă însă toate au fost şic). Am detectat cum vremea şi vremurile şi-au lăsat amprente pe figurile lor, le-au tocit farmecul (o mică pată maro pe la tîmplă, o zbîrcitură în colţul gurii...). Au cîştigat în schimb seninătatea şi ştiinţa de a trăi. Am realizat şi că, numai cu cîţiva ani înainte, probabil că nici nu mi-ar fi trecut prin minte aşa un exerciţiu de imaginaţie.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.