Chipul națiunii

Publicat în Dilema Veche nr. 370 din 17-23 martie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

„Emanaţii“ Revoluţiei au ştiut una şi bună – întîi preluăm puterea şi inventarul Partidului Comunist, pe urmă ’om mai vedea. Prima parte a scurtei liste de priorităţi s-a rezolvat încă din ultimele zile ale lui 1989. Cea de-a doua parte însă, cea în care mai era de văzut cîte ceva, îşi aşteaptă şi azi o rezolvare. În ceea ce ne priveşte pe noi, cei mulţi, am crezut că energia descătuşată în acele zile e suficientă pentru a ne duce într-o lume la care visam şi în care evadam imaginar de vreo cincizeci de ani. Între timp, s-a dovedit destul de repede că doar energia şi entuziasmul nu sînt deloc de ajuns pentru a ajunge acolo unde ne doream atît de mult. Odată aflaţi faţă în faţă cu libertatea, cu democraţia, am zărit, dintr-odată, lungimea, dificultatea şi preţul pornirii la un asemenea drum. Şi din momentul acela, vreme de douăzeci de ani, parcă ne tot fredonăm în minte, parafrazîndu-l pe Arghezi – acum, c-o văd venind, aş vrea să mi se pară. 

„Emanaţii“ au preluat inventarul Partidului şi o bună parte din moravurile şcolii de partid a activiştilor mai descurcăreţi, care mirosiseră de ceva vreme şubrezirea sistemului şi iminenţa exploziei mămăligii. Li s-a părut suficient. Orice privire în urmă nu-şi mai avea rostul, în primul rînd pentru că ne-am fi văzut pe noi înşine într-o postură extrem de neonorantă. Prin urmare, ne-am încăpăţînat să privim doar înainte, undeva, în gol, fără o ţintă anume, dar cu conştiinţa faptului că facem ceva bun, rupînd-o, definitiv, cu trecutul. Iar liderii noştri au fost mai mult decît fericiţi să constate că n-avem timp de privit înapoi cu mînie, că sîntem porniţi, cu toate motoarele, spre viitor. Dar, în scurtă vreme, democraţia pe care o visam, frumuseţea nudă la care jinduiam de zeci de ani, s-a transformat într-o hidoşenie sinistră care fuge după noi, căpiată, şi vrea să ne violeze. Evident, noi nu stăm, iar jocul acesta de suspans şi urmărire ţine, deja, de ani buni. Proiectul comun al drumului de după dictatură şi simbolistica aptă să ne ţină împreună în această idee au fost considerate lucruri profund neimportante. Decuparea stemei României Socialiste din drapelul naţional a rămas imaginea centrală a Revoluţiei, iar nevoia de identificare simbolică a naţiunii cu un sine comun şi cu un destin istoric s-a topit în zilele acelea, suptă, absorbită, aneantizată, în gaura din steag. Decuparea stemei Republicii Socialiste România a funcţionat din acele momente, peste ani, e drept, ajutată din plin, ca o gaură neagră, absorbind orice dimensiune simbolică din preajma ei, anulînd orice posibilitate de reconstrucţie a unei imagini, a unui chip comun, suficient de puternic, încît să ne poată aduna în jurul său. 

Responsabilitatea acestui vid simbolic e profund împărţită. Au contat enorm atît lipsa de viziune şi oportunismul liderilor de după Revoluţie, dar şi sastisirea noastră simbolică din anii comunismului, în care am înghiţit o doză enormă de simbolistică delirantă, în care se amestecau – arsenalul de semne ale Partidului, universul cromatic al ambalajelor pe care le păstram de la rîvnitele mărfuri ale Occidentului, fluvii de identităţi vizuale din embleme, abţibilduri, stickere, plus simbolistica explicită a drapelelor naţionale din lumea liberă, mai cu seamă cel american şi cel britanic, despre care noi credeam că se identifică profund cu aspiraţiile şi profunzimile noastre. Deşi devoram simbolic mai tot ce ne ieşea în cale pe vremea comunismului, ne-am regăsit, după Revoluţie, intoxicaţi şi năuciţi de aspiraţii şi identificări la rece. Vreme de zeci de ani, dincoace de zidul care separa raiul penitenciar al comunismului de lumea liberă, am înghiţit doar identităţi vizuale, lipsite de suportul real al valorilor comunitare, al idealurilor colective, al libertăţii de expresie. Pentru noi, valorile la care aspiram funcţionau exclusiv proiectiv, virtual, la distanţă, într-o poveste generală în care ne amestecam, fără cea mai vagă cunoaştere a exersării practice a oricărui tip de valoare colectivă. Iar confuzia pe care o făceam între libertate şi posibilitatea de a consuma nelimitat continuă să existe, la fel de vie, şi în ziua de azi. 

Libertatea ne-a găsit sastisiţi, „ciumurliţi“, cum se spune în Ardeal, de orice exerciţiu al trăirii şi asumării simbolului în real, în viaţa normală. Nu am mai avut puterea să sintetizăm, să simplificăm, cu atît mai puţin, să căutăm, să scotocim cu atenţie după simbolurile reale ale identităţii noastre, care ar fi putut fi retrezite la viaţă. E drept, am primit un larg concurs de la liderii politici ai anilor de după Revoluţie, total străini de partea asta a lucrurilor, preocupaţi de orice formă de găbjire a hiperconcretului, şi fundamental indiferenţi la esenţa simbolică a politicii. Mineriadele, prigoana opoziţiei, ţinerea umilitoare a Regelui Mihai I pe aeroport şi gestionarea primitivă a acestui moment politic anunţau triumfător, la începutul anilor ’90, victoria definitivă la oraşe şi sate a Revoluţiei Române, ca izbîndă a lumii liber cugetătorilor. Orice problemă se gîndea doar în contextul imediat, dimensiunea simbolică a chipului naţiunii, regăsirea oricărui drum spre identificarea lucrurilor profunde care ne-ar fi putut aduna fiind trecute la indexul apucăturilor obscurantiste, înapoiate. 

Aşa se face că, pînă la urmă, figurile progresiste ale Partidului Comunist, personajele care au orientat Revoluţia, realiştii care îşi arogau plusul de experienţă şi de maturitate politică, posesorii setului de argumente care le asigurau o formă de legitimitate s-au dovedit a fi, de cele mai multe ori, doar nişte propagandişti obişnuiţi, nici măcar nişte „meseriaşi“, aşa cum se dădeau, sau cum ne plăcea chiar unora dintre noi să credem. 

(va urma)

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.