Ce vor bărbaţii

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Doi proaspeţi ingineri se ocupau de prospecţiuni geofizice într-o staţiune cu băi termale. Stăteau amîndoi într-o cameră, într-o baracă de PFL, aflată într-un „ansamblu“ mai mare de barăci, în care fusese cazată întreaga echipă pe care o coordonau. Au petrecut acolo un sezon întreg, din aprilie pînă în decembrie, la începutul anilor ’90. De fapt, cam huzureau, ca la 20 de ani, fără griji, dar cu mulţi bani. La sfîrşitul unei luni, unul dintre cei doi, zis Oulete, care era şi şeful echipei (şi care mi-a povestit întîmplarea), a făcut o deplasare obişnuită la Bucureşti, la sediul central al firmei. Era încărcat de hîrtii cu rapoarte şi măsurători. Lîngă intrarea în biroul marelui şef de la centru (un tip cu părul alb, care nu mai ieşea la pensie), Oulete a văzut o fată care aştepta pe un scaun. Într-o doară, a remarcat formele rotunde şi voluminoase care parcă dădeau să-i explodeze prin tricoul alb, de vară. S-a crucit în gînd, dar fiindcă avea de purtat o discuţie destul de serioasă cu şeful, îndată ce a închis uşa în urma lui, a şi uitat ce văzuse.  

Şeful l-a luat la descusut despre teren, despre echipă, despre măsurători şi despre problemele administrative. După ce a aflat tot ce voia să ştie, s-a relaxat brusc şi, cu un zîmbet mai mult ghicit, i-a spus lui Oulete că fata pe care sigur o observase la intrare era o proaspătă angajată, pe avea să i-o trimită în echipă. S-o înveţe acolo, pe teren, cum e cu geologia şi cu geofizica. Vulpoiul de şef n-a omis să-i atragă atenţia, mustăcind, că fata e măritată şi că mai are şi un soţ periculos. Oulete povestea însă că-n acel moment nu-i mai păsa de nimic. Deja începuse să audă susur de izvoare termale şi cîntări de coruri fermecate care se înălţau de prin păduri, asemeni aburilor de primăvară.  

A făcut cunoştinţă cu fata şi, încercînd să fie cît mai sobru, i-a dat sfaturi despre cum trebuie să se pregătească pentru munca de teren. Au convenit în ce zi şi la ce oră urma s-o aştepte în gara staţiunii. I-a atras atenţia – nu care cumva să-şi uite costumul de baie, căci, nu-i aşa, doar mergea într-un loc cu băi. Ajuns înapoi la echipă, s-a repezit să-i povestească celuilalt inginer despre noua colegă. Erau totuşi, cică, puţin neliniştiţi de informaţia că soţul ei avea centura neagră la nu se ştie ce arte marţiale. Şi-au zis că poate nu-i decît o poveste şi că vor mai vedea ei. 

Cînd a venit ziua mult aşteptată, au luat-o pe fată de la gară şi au instalat-o în baraca unde era biroul. Au pus un pat nou acolo (erau condiţii destul de grele, mai ales pentru o fată), apoi i-au propus să-i arate staţiunea (care, pe vremea aceea, nu era degradată chiar de tot). Erau ca doi păuni înfoiaţi în preajma ei – povestea Oulete –, încercînd să-i ghicească gîndurile şi să-i facă numai pe plac. După o scurtă plimbare, au invitat-o la resturant şi, apoi, la o piscină cu apă termală. Ea s-a supus docilă la întregul program (de

– cum s-ar zice astăzi), ascultînd tot ce-i spuneau ei, ca orice tînără stagiară dornică să înveţe cît mai multe şi să facă o bună impresie celor care aveau să-i fie colegi şi şefi pentru cine ştie cîtă vreme. 

Ajunşi la piscină, băieţii s-au schimbat imediat şi au intrat în apă. Aşteptau nerăbdători ca din vestiarul doamnelor să apară ea... în costum de baie. Ei bine – zicea Oulete –, cînd în sfîrşit a apărut, amîndoi au avut o mare surpriză. Acolo unde prin tricou păreau să fie două mingi de handbal bine umflate, fără tricou nu mai erau decît doi dovlecei lungi de tot, cu vîrfurile acoperite ca de nişte capişoane, de micile cupe ale unui sutien maroniu de cîrpă. Întregul entuziasm li s-a fleoşcăit instantaneu. Cică aproape că nu le mai venea să se uite la ea şi nici chiar să i se mai adreseze. Oulete crede că nici n-au prea reuşit să-şi mascheze schimbarea de atitudine. În fine, au înotat şi s-au bălăcit în linişte şi cu dezamăgire. Se considerau oarecum păcăliţi. Îşi ziceau că fuseseră victimele unui truc tipic femeiesc. La plecare, în vestiar, n-au schimbat decît două vorbe între ei: „Ai văzut?“ „Am văzut.“ Cînd au ieşit însă afară şi s-au întîlnit din nou cu ea, purta, bineînţeles, acelaşi tricou care părea să ascundă nişte mingi de handbal. Şi, ca prin farmec, atunci – povestea Oulete –, amîndoi au redevenit teribil de interesaţi de persoana ei. La un moment dat, celălalt chiar i-a şoptit: „Totuşi, arată bine.“ „Păi, ai uitat ce-ai văzut adineaori?“ l-a chestionat Oulete. „Nu, dar uite că acuma e altfel.“ Şi Oulete tindea să fie de acord cu el. Doi bărbaţi.  

Au pornit, apoi, prin baruri şi discoteci. La un moment dat, ea şi-a sunat soţul, karatistul, de la un telefon public (nu existau mobile). El i-a spus că va veni s-o viziteze a doua zi, la ora 5. Era, într-adevăr, un tren la 5 după-amiază. Pînă atunci, s-au gîndit ei, aveau tot timpul din lume. Au dansat şi au băut. Ea i-a învăţat să danseze arăbeşte, turceşte, greceşte. Pe la ora 11, colegul i-a anunţat că el se retrage şi l-a încurajat în şoaptă pe Oulete să se „descurce“. Acesta a continuat perindarea de flirt bahic, luînd la rînd cu fata toate localurile care mai erau deschise. Pe la ora 2 noaptea, au pornit înapoi spre barăci, un drum de şapte kilometri, ţinîndu-se la braţ şi cîntînd. Ajunşi „acasă“, cu oarece scuze de ambele părţi, el s-a îndreptat grăbit spre baraca lui, ea – spre cea a biroului, în care-şi avea patul. Cînd l-a văzut că intră în cameră, celălalt, care nu dormea, l-a beştelit în fel şi chip. I-a reproşat că n-a ştiut să profite de situaţie, i-a zis că e un prost şi că mai bine ar fi rămas el în locul lui, singur cu fata. Oulete a încercat să se apere. I-a amintit că e măritată, că are un soţ rău, i-a pomenit din nou de imaginea dezagreabilă pe care o văzuseră la piscină. „Şi ce dacă“ – a replicat colegul –, „bărbac-su vine abia mîine, iar ea, după ce s-a îmbrăcat, a fost din nou bine, doar am văzut amîndoi.“ Oulete era convins că nici colegul său nu s-ar fi descurcat mai bine. Dar a adormit frămîntat de ideea că era posibil să fi fost un mare prost. 

A doua zi de dimineaţă, la ora 7, cînd a ieşit la pompa din faţa barăcii să se spele pe dinţi, nu mică i-a fost mirarea să vadă cum în cadrul uşii de la baraca-birou se iţeşte stagiara, în tricoul ei alb, alături de un individ vînos şi încruntat (ceva între Chuck Norris şi Van Damme). Era soţul ei, care venise cu trenul de 5 dimineaţa, şi nu cu cel de 5 după-amiaza, aşa cum crezuseră cu toţii.  

Oulete s-a întors în cameră fericit şi îngrozit, în acelaşi timp. I-a spus viteazului său coleg că îi pare tare rău că nu l-a lăsat pe el să se „descurce“ în seara dinainte. Oulete spune că, mult timp după aceea însă, a avut un coşmar repetat. Se făcea că ajunsese în patul de la birou, unde se găsea într-un mare delict, cînd, dintr-odată, cineva a începea să bată la uşă. El încerca să fugă pe geam, dar uşa la care bătăile insistente continuau se afla după colţ, la nici doi paşi de locul pe unde încerca el să evadeze.   

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.