Catedrala în vremea opiniilor

Publicat în Dilema Veche nr. 772 din 6-12 decembrie 2018
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Pe la 1830, Heinrich Heine spunea că oamenii de demult construiau catedrale pentru că aveau credință, în vreme ce oamenii din vremea lui aveau doar opinii și e nevoie de ceva mai mult ca să poți construi o catedrală. Totuși, în veacul al XIX-lea, ici-colo, se mai construiau catedrale, semn că opinia din ce în ce mai masivă nu sufocase cu totul credința din ce în ce mai firavă; azi, opinia domnește absolut și credința e floare rară. Lumea bazată pe opinii și atît este, inevitabil, o lume tiranizată de prezent, în vreme ce lumea bazată pe credințe vede departe. De pildă, lumea opiniilor discută Catedrala în contextul odioasei Case a Poporului. Lumea credinței discută Catedrala în contextul moștenirii bizantine sau al dialogului cu marile catedrale occidentale. Cum s ar zice, ce vedem depinde de locul în care ne plasăm.

În țara în care se construiește puțin, greu și prost, apariția unei catedrale de anvergura celei sfințite pe 25 noiembrie la București este un eveniment major. Doar că, în țara în care se construiește puțin, greu și prost, un asemenea eveniment nu poate trece nepedepsit. Cei care detestă Catedrala (ce ironie, nu cumva sînt exact cei care denunțau, blajin și tolerant, plini de respect și îndrăgostiți pînă la lacrimi de drepturile omului, „referendumul urii“?) sînt cu totul înfuriați. Li se pare că e o înaltă datorie civică să maculeze evenimentul sfințirii și au căutat fel de fel de chestii pentru asta: ISU, caterisitul în flăcări, limuzinele (oribil fake-news-ul cu Maybach-ul Patriarhului – se poate, tocmai inamicii fake-news-ului să se preteze la așa ceva?). Nu au lipsit nici obișnuitele jigniri la adresa zecilor de mii de oameni care au fost de față: toți erau proști, pesediști, manipulați, medievali de grotă etc. Altfel, nici o vorbă despre Iisus Hristos, cel care, de fapt, a strîns mulțimea acolo (pentru că mulțimea vine să se închine la Catedrală de dragul Mîntuitorului, nu de dragul Patriarhului) și nici despre eroii țării – ăia puțini, cîți sînt – cărora le este dedicată Catedrala. Altfel, cred că peste trei generații și mult după aceea, Catedrala va rămîne în picioare, iar puseele „anti“ vor mai putea fi aduse la lumina zilei doar de istoricii care vor avea interesul îngust și pur academic de a cerceta presa zilelor de azi pentru a înțelege sufletul României de la 2018. Cum ne vor judeca ei, nu avem cum să știm…

Ceea ce mi se pare, totuși, important de spus despre spiritul zilei este că, în general, discuțiile din presă despre cele ale Bisericii sînt purtate de oameni care nu merg la biserică. Am remarcat, de pildă, că cei chemați să comenteze în media un eveniment de acest gen sînt analiști politici, activiști nervoși sau eterni invitați – grupul celor care trăncăne pe ecrane despre orice, de la subvenția agricolă la afaceri militar-strategice, de la sondaje electorale la finanțe publice, de la modul în care se organizează intern Înalta Curte de Casație și Justiție la gestionarea traficului într-un oraș aglomerat. Mă întreb, de pildă, cum ar fi să fie invitați să comenteze meciurile de fotbal oameni care nu merg pe stadioane și rar au văzut în viața lor un meci de fotbal de la un cap la altul? Ar fi ridicol, nu-i așa? Dar este pe deplin serios să dăm scena proeminentă a comentariilor publice despre ce face și cum merge Biserica în seama unor oameni care n-au mers decît de vreo două ori în viața lor la biserică, și atunci nu pentru vreo liturghie cap-coadă, ci pentru 20 de minute, la vreo nuntă sau la vreo înmormîntare, ori pentru 15 minute, să „ia lumină“, cînd e cazul. N-ar fi, poate, firesc să comentezi în presă sfințirea unei Catedrale cu invitați care știu ce-i aia o catedrală și la ce folosește? Departe de mine să spun că nu avem dreptul să ne dăm, toți, cu părerea. Firește că avem. Trăiască opinia liberă! Dar nu ne-ar fi mai util, de pildă, cînd comentăm sfințirea unei Catedrale de proporții, să discutăm cu specialiști în arhitectura spațiilor sacre, cu teologi, cu istorici ai Bisericii, ca să nu zic cu preoți, că preoții sînt „cîh“? Tot opinii, nici vorbă de credință, bineînțeles.

Și, de la această observație, fac un pas mai departe încercînd să înțeleg de ce procedăm așa cum procedăm. De ce vrem să înțelegem ce se întîmplă, în general, ascultînd oameni care pur și simplu nu se pricep? Se tot spune că cel mai grav lucru care se întîmplă lumii românești de vreo 25 de ani încoace este că nu mai are repere – pur și simplu, nu mai știm să distingem competența de incompetență și cunoașterea de necunoaștere. Dar și mai grav este că nici nu mai dăm importanță discernerii priceperii de nepricepere.

Veți spune că disputele din jurul Catedralei privesc banii publici și atunci e firesc să vorbim toți, căci toți plătim impozite. De acord, este un unghi foarte legitim de dezbatere. Și eu nu mă feresc să-l abordez exact de pe poziția unuia care, ca și dumneavoastră, alimentează bugetul public. Contribuabilul care semnează aceste rînduri este de acord ca parte a bugetului public (în speță, 120 de milioane de euro în ultimii zece ani, dacă înțeleg bine) să meargă spre Catedrală și, de bună seamă, ca mine sînt și mulți alții. Celor care vor spune că pe ei nu-i interesează și, prin urmare, de-aia nu trebuia finanțată le spun că nici pe mine nu mă interesează deloc – dar deloc! – să existe în orașul meu un stadion uriaș, le spun că nimeni nu m-a întrebat dacă sînt de acord ca o sumă mult mai mare (230 de milioane de euro, înțeleg) să meargă pentru construcția unui asemenea stadion în București, dar nu protestez și nu am protestat că așa grozăvie s a construit spre bucuria și liniștea sufletească a multor semeni de-ai mei. Nu mi-a dat prin cap să strig pe străzi că nu avem spitale bine dotate și administrate pentru că se construiește Stadionul Național. În fine, îmi place să cred despre mine că nu sînt atît de prost să cred că nu avem sistemul de sănătate pe care-l vrem din cauza construirii unui asemenea edificiu, dar zic și eu așa… De aceea, nu-i înțeleg pe compatrioții mei care nu simt utilitatea Catedralei și ne pun la zid pe noi, cei care îi simțim utilitatea.

Sigur că sîntem toți contribuabili, dar avem valori diferite și opțiuni diferite. Nu vreau să fac aici o comparație între foloasele pe care le aduc societății românești de azi fotbalul și religia practicată. Fapt este că mie, contribuabil, mi se pare că a doua e mult mai importantă. Altora li se pare că primul este. Eu accept opțiunea lor. Alții de ce nu o pot accepta pe a mea? Eu am avut răbdare să văd că mai întîi s-a ridicat Stadionul Național și abia apoi Catedrala Națională, și nici nu mi-a dat prin cap să strig – idiot și nepriceput – că avem spitale prost dotate și administrate pentru că se ridică, falnic, dintr-un sfert de miliard de euro, stadionul. Mi se tot spune că credința religioasă este ceva atît de privat că nu trebuie arătat. Dar dragostea pentru fotbal nu este, după aceeași logică, ceva la fel de privat? Eu cred că statul, dacă tot așteptăm de la el să ne rezolve toate problemele, este dator să susțină cumva și interesele zise private, dacă sînt împărtășite de mase mari de oameni. Greșesc? 

P.S. Și încă ceva, pentru cei care sînt de acord că Regele Carol I chiar a fost un conducător vizionar și modernizator pentru această țară și sînt împotriva Catedralei: fiți mîndri că aparțineți generației de români care a realizat unul dintre proiectele sale! O țară care duce la îndeplinire un proiect după un secol și jumătate este o țară de mare caracter.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.