Se spune că, în fotbal, nu mai există „echipe mari“ şi „echipe mici“. Şi totuşi... Care ne mai sînt reperele?

Asta e o marotă corect sportivă. Evident că există în continuare echipe mari şi echipe mici, ceea ce nu exclude accidentele de parcurs, vezi Franţa şi Italia. Diferenţa o face ADN-ul echipelor mari, care are inclusă capacitatea de a reveni. Momente, perioade de cădere există. Ghinionul celor mici e că nu se întîmplă, deocamdată, ca toţi cei mari să pice în bot în acelaşi timp. Nici n-ar fi logic. Azi alunecă pe coaja de banană unii, mîine, alţii. Cînd Cupa Mondială va fi cîştigată de Ghana sau Paraguay, atunci vom asista la apusul echipelor naţionale. Nu e exclus, dar nu e previzibil. În Europa, semnalele au fost Danemarca şi Grecia. Dar la nivel planetar marja de eroare nu există. Pentru că acolo, cînd obosesc jucătorii lumii vechi, se iţesc sud-americanii, şi cînd o iau ei razna se restructurează europenii. Germania, Argentina, Italia, Argentina, Germania, Brazilia, Franţa, Brazilia, Italia, ?????. Cînd „?????“ va ieşi din această logică mai stăm de vorbă despre democratizarea performanţei.