Calitate, frate!

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Preocuparea pentru calitate a apărut relativ tîrziu, cam la vreun deceniu și mai bine după căderea comunismului, în sistemul de învățămînt românesc. După răsturnarea regimului lui Ceaușescu, au răbufnit o serie de probleme mult mai stringente și mai contondente, față de care grija pentru calitate rămînea pe post de tichie de mărgăritar: ce facem cu părinții intrați în greva foamei pentru că nu și au văzut copiii intrați pe vreundeva pe la vreo facultate? Ce facem cu copiii care au intrat în greva spontană a abandonului școlar? Ce facem cu profesorii care se războiau feroce între ei, pe căprării: titulari, transferați, detașați, suplinitori sau pur și simplu aspiranți la o catedră? Ce facem cu cadrele didactice universitare, care-și disputau și ele, tot pe căprării, de la asistent pînă la profesor, mărimea normei didactice – adică surplusul de timp liber, că despre altceva nu putea fi vorba?

Mi-aduc și azi aminte, cu nostalgie colorată de o tot mai vie briză de umor, de acele vremuri aurorale, în care era posibil totul și nimic. Studenții aveau zilnic o oră a lor în prime time pe un post de televiziune nou înființat, cu o emisiune care se chema – cum altfel? – Gaudeamus și care debuta – tot atît de puțin surprinzător – cu Pink Floyd: „We don’t need no education, We don’t need no thought control… Teachers, leave them kids alone!“ Și cereau „eliminarea repartiției, formă de iobăgizare a tineretului român“ (citez din memorie, cu convingerea, totuși, că e exact), clamau trecerea detestatului modul psiho-pedagogic care consfințea statutul universităților de fabrici de profesori din obligatoriu în facultativ sau deplîngeau soarta ingrată a colegilor lor de la „privatele“ răsărite ca ciupercile după ploaie, dar nici acceptate și nici refuzate de autorități.

Ani de zile, cifrele de școlarizare au fost la latitudinea consiliilor facultăților, dat fiind că ministerul plătea „pe post“, nu „pe student“ ca în zilele noastre. Și, iarăși bizar, universitățile de stat, neprimitoare de taxe la vremea respectivă, au răspuns, christic, „lăsați tinerii să vină la mine“. La Litere, prima reacție de stopare a valului entuziast a venit tot din partea studenților din consiliu. „De ce avem nevoie de atîția studenți în facultate?“ – ne-au întrebat ei. Pe moment, mi s-a părut iritant punctul lor de vedere, venind din partea celor care se văzuseră deja cu sacii în căruță, deși înțelegeam, și eu, acest lucru simplu: că prețul dezvoltării cantitative se plătește, inevitabil, în contul calității. N-ai cum să scoți Porsche pe bandă rulantă pentru toată suflarea.

Dar să lăsăm istoria, cu farmecele ei, să-și vadă de treabă. Acum avem o ofertă de locuri la universitate care depășește, per total, numărul reușiților la Bac. Acum avem un procent de studențime, raportat la populația țării, care ne așază, măcar potențial, în rîndul țărilor „civilizate“ – un alt cuvînt savuros – precum consumul de detergenți sau de lactate pe cap de locuitor. Acum certurile dintre diversele categorii de profesori, din preuniversitar, cît și din universitar, au trecut din faza „hard“ – cel dintîi ministru al Educației de după ’89 nevoit să iasă prin curtea din spatele a ministerului, pentru că în față îl pîndeau reprezentanții diverselor sindicate concurente – în faza „soft“, a conflictelor perpetuu mocnite pe treptele ierarhiei și între generații. Acum abandonul școlar nu mai e un fenomen eruptiv, ci unul endemic. Acum aproape toți studenții își iau și modulul psiho-pedagogic, trecut cu mari emoții în facultativ după ’90, că cine știe… Acum avem și ARACIS și ARACIP, și calitatea e pe toate buzele. Acum ne putem trage un pic deoparte din vîltoare vremii – oare? – și să reflectăm.

Urmează, îmi pare rău s-o spun, partea de pedanterie. Vrem învățămînt de calitate. Dar știm ce-i aia?

Există multiple definiții ale calității în educație. Și nu prea seamănă una cu cealaltă. Spicuiesc dintre ele. Dintr-un punct de vedere, calitatea se definește prin acțiunea formativă a actului educațional. Este „valoarea adăugată“ pe care instrucția o aduce în dezvoltarea personală a beneficiarilor. Se măsoară, ca atare, în diferența dintre „input“ și „out-put“, dintre cum a intrat și cum a ieșit fiecare subiect într-un/dintr-un program de instruire.

Dintr-altă perspectivă, calitatea se exprimă, la nivel instituțional, prin relația dintre misiunea asumată și realizări. În învățămîntul public, cel puțin, reperul fundamental îl constituie idealul educațional proiectat într-o serie de acte normative. Vrem, de pildă, o educație care să formeze minți libere și caractere independente sau gîndire aplicată și adaptabilitate situațională? Ș.a.m.d. În acest caz, calitatea se măsoară în relație invers proporțională prin distanța dintre ideal și realitate. Cu condiția ca cel dintîi să fie cît de cît limpede, iar cea de a doua cît de cît măsurabilă.

Pentru un alt mod de abordare, calitatea e strîns ancorată în criteriul beneficiului social. Aici unitatea de măsură principală e angajabilitatea, pentru ciclurile finale, sau distribuția pe treptele următoare – Cîți la „Sava“? Cîți la „Neculce“? – pentru ciclurile intermediare.

În fine, dar nu în ultimul rînd, calitatea serviciilor oferite de diversele instituții de învățămînt poate fi privită și dintr-un unghi specific oricăror activități de „prestare“. Se cheamă, în jargon corporatist, client satisfaction. Și poate urca la cote alarmant de înalte atunci cînd, de pildă, majoritatea „clienților“ își doresc un raport preț-beneficii de forma: bani puțini, efort mic, consum de timp așijderea, diplomă sigură.

Calitate, frate!

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

(articol apărut în Dilema veche nr. 540 din 2014)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.