Bestia și falsificatorul (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 773 din 13-19 decembrie 2018
Bestia și falsificatorul (II) jpeg

Nici un alt papirus de epocă greco-romană nu are desene atît de multe și atît de bine făcute ca Papyrus Artemidorus, în condițiile în care desenele din Antichitate, ca și pictura de șevalet, sînt practic complet pierdute pentru noi. Asta – împreună cu suspiciunea de fals – explică de ce în mediul academic s-a discutat mai mult despre el decît despre oricare alt papirus în ultimii 50 de ani. Ce e mai greu de explicat este de ce polemici mai mult sau mai puțin savante s-au purtat în jurul lui pînă și în Corriere della Sera, Die Welt și Frankfurter Allgemeine. Ce societate e aia în care subiecte legate de Antichitate sînt discutate în cotidiene și săptămînale? În Germania a apărut o biografie, interesantă, a unui falsificator din secolul al XIX-lea, Konstantinos Simonides, de care s-a spus că ar fi fost autorul papirusului nostru (ceea ce nu cred). Pînă și la asta au apărut imediat recenzii în Süddeutsche Zeitung și alte cotidiene nemțești. Interesul pentru Antichitate, știu, este un lux.

Pe recto, cum spuneam în articolul anterior, papirusul are ceva text, cea mai veche hartă păstrată din Antichitatea clasică și studii de portret, de mîini și de picioare. Pe verso, papirusul a fost refolosit pentru un fel de Bestiar, cu 41 de schițe de animale, majoritatea fantastice sau măcar exotice: marabu, hiene, pești-lună și pești zburători, alături de armoniosul hibrid panteră-crocodil și de un leu cu aripi și coarne, mai suplu decît ar dori familia sa. Și mai interesante sînt vignetele cu lupte de animale: peștele-spadă (așa e numit în inscripție, xiphias, dar are picioare de felină) își mușcă reciproc coada cu tonul-fierăstrău (numit thynnopristis, un fel de dragon, de fapt), iar un elefant e sufocat de un șarpe gigantic. La bilete reduse, o capră și un rîs. Capodopera e un grifon care zboară cu un pui de leopard în gheare, urmărit de mama leopard la care se uită mînios și cu care schimbă vorbe grele. Toate astea anticipează ce vedem în mozaicurile pavimentale din Antichitatea tîrzie și sînt parțial reluate în mozaicuri contemporane cu subiecte nilotice, precum cel de la Palestrina. E un repertoriu de modele (cahier d’artiste? pattern-book?) din care artistul, sau poate clientul însuși, putea selecta ilustrații pentru mozaicuri sau tratate zoologice ori astronomice. E tentant să ne închipuim că desenatorul a avut carnetul cu el în 20 î.Hr. cînd în Alexandria a făcut popas un transport de animale indiene care mergea către Augustus (Strabon zice că printre animale era, măre, și o prepeliță mai mare decît un vultur). Dar probabil și desenele astea sînt făcute după alte desene, iar după ele se vor face alte desene. Naturalismul grec, exaltat ca o rebeliune împotriva schematismului, avea – pare să zică papirusul nostru, la sfîrșitul epocii elenistice – propriile sale convenții.

Nu știm care e proveniența papirusului (dar asta e valabil pentru multe papirusuri autentice, inclusiv evanghelii apocrife). Există o singură fotografie care arată un fel de mare ghemotoc de documente scrise pe papirus, udate, lipite și modelate. Această stranie jucărie de papier mâché nu era tehnic un cartonaj de mumie, deși poate provenea dintr-o mumie de animal; se cunoaște o coroană modelată din asemenea documente pentru un tip îngropat în Egiptul antic, coroană din care s-a recuperat de altfel un papirus cu un text al lui Empedocle. Așa-zisul cartonaj a fost dezasamblat într-o baie de enzime la Stuttgart în anii ’80, rezultînd vreo 25 de documente de tot felul referitoare la cetățenii din Alexandria, toate din primul secol d.Hr., plus papirusul nostru. Datarea cu C14 zice că papirusul, ca material, datează din perioada 40 î.Hr. – 130 d.Hr. Dar e drept că un falsificator putea să folosească un papirus autentic nescris, pe care să scrie cu cerneală făcută direct după rețeta luată din Pliniu cel Bătrîn, pur organică, fără conținutul de fier tipic pentru cernelurile din secolul al XIX-lea.

Cei care spun că Simonides (m. 1890) e autorul acestui manuscris văd în studiile de mîini de pe recto influența lui Rafael, a lui Goya, a ilustrațiilor din Enciclopedia editată de Diderot, a gravurilor astronomice ale lui Hevelius din Danzig. Textul ar semăna, zic ei, paleografic, cu manuscrise bizantine mult mai tîrzii și literele ar fi desenate, iar nu scrise (cu unealta de scris ridicată din cînd în cînd la mijlocul literei, cu retușuri pe care cineva care scrie firesc nu ar ține să le facă etc.). În realitate, scrisul de mînă din perioada de la sfîrșitul dinastiei Ptolemeilor și începutul administrației romane a Egiptului e cel mai puțin cunoscut din istoria, altminteri copioasă, a papirusurilor din Egipt. Iar mîini se pot desena și fără Rafael (girafa din P. Artemid. seamănă totuși cu cele copilărești ale lui Mordillo). Două motive mai concrete aici pentru care papirusul nu poate fi atribuit lui Simonides. În text apare un verb grecesc necunoscut pînă în 1885, cînd a fost publicat pentru prima oară fără ca măcar să fie înțeles corect de editor. Papirusul mai menționează un oraș, Ipsa, necunoscut pînă la descoperirea, prin 1986-1988, a unor monede de plumb bătute de acest oraș. (Un al treilea motiv e neștiințific – pur și simplu, încrederea pe care o am în fostul meu profesor Jaš Elsner, care a scris mult pe tema autenticității probabile a papirusului.)

Dacă, prin absurd, papirusul e totuși un fals, sînt sigur de un lucru. Că aceia care au profitat cel mai mult financiar au fost, de departe, ­dealer-ii și alți intermediari. Falsificatorul, dacă ar trăi, nu cred că și-ar permite să cumpere ediția științifică, publicată la Milano în 2008 (480 de euro), a propriului manuscris.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chih­limbar, Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.